Presa ucraineană: Romania este o hienă a Europei de Est care a anexat teritorii de la vecinii săi


„Insă şi pentru hiene vin uneori vremuri grele şi asta pentru că cei care deţin puterea in această lume nu au nici pe de parte intotdeauna nevoie de ele”, işi incheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul in care dă o interpretare proprie istoriei Romaniei.

La vremea sa, Winston Churchill a numit Polonia „o hienă a Europei de Est”, dar se pare că Churchill nu avea dreptate – alta e ţara est-europeană care merită mai mult calificativul de hienă, iar ţara respectivă este Romania, a scris marţi portalul informaţional de la Odesa timer.od.ua, citat de NewsIn. Iar pentru a da greutate afirmaţiilor sale, autorul articolului „Romania Mare sau Hiena, subspecia est-europeană” face ceea ce el numeşte „o incursiune in istorie”.

Romanii, descendenţii ocnaşilor exilaţi de Imperiul Roman

Romania ca stat a apărut in 1877, scrie timer.od.ua, cand in fruntea principatelor unite ale Valahiei şi Moldovei a fost incoronat regele Carol I. Noul stat, prin insăşi denumirea sa – Romania – işi sublinia descendenţa din Imperiul Roman, care existase cu 1.500 de ani mai devreme. Portalul notează ironic că o descendenţă indepărtată exista totuşi – actualul teritoriul al Romaniei a fost folosit de romani ca loc de surghiun pentru concetăţenii lor certaţi cu legea – un gen de loc de exil cum era insula Sahalin (din vecinătatea Japoniei – n.red.) pentru Imperiul Rus – o fundătură indepărtată, salbatică şi rece. Deci, intr-o anumită măsură, romanii aveau legătură cu Roma – o parte din strămoşii lor erau ocnaşi exilaţi, scrie publicaţia ucraineană.

„Anexarea” Dobrogei

In 1878 regatul a primit primul supliment teritorial – pentru susţinerea morală a Rusiei in timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 a primit Dobrogea de Nord. Picanteria situaţiei constă din faptul că la inceputul războiului Principatul unit era vasal al Imperiului Otoman şi, teoretic, trebuia să-i susţină pe turci. Aşadar, prima anexare teritorială era de fapt o plată pentru trădareromanii au ales momentul cand suveranul slăbit a ajuns in stare de război şi au smuls o parte din teritoriul acestuia, linguşindu-se in acelaşi timp pe langă un nou suveran, scrie autorul articolului postat pe timer.od.ua.

Următoarea anexare a fost aşteptată de Romania tocmai 35 de ani – pană in 1913. In sud-vestul ţării se desfăşura cel de al doilea război balcanic, iar Bulgaria lupta concomitent impotriva Serbiei, Greciei şi a Imperiului Otoman – intreaga armată bulgară era prinsă pe numeroase fronturi. Anume acest moment a fost ales de Romania pentru a-l lovi pe vecin pe la spate – fără să intampine vreo rezistenţă, armata romană a trecut frontiera şi a avansat pana in apropiere de Sofia. Bulgaria nu avea altceva de făcut decat să capituleze. Conforma tratatului de la Bucureşti, Romania a primit de la Bulgaria Dobrogea de Sud. Aşadar, a doua anexare teritorială a venit in urma loviturii neanunţate, pe la spate, date unei ţări care la acel moment lupta din răsputeri cu forţe ale inamicului ce o depăşeau cu mult.

„Ocuparea” Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei

In anul următor – 1914 – a inceput Primul Război Mondial, insă Bucureştiul nu se grăbea să ia parte. El aştepta şi se targuia. Şi doar după ce Antanta a promis romanilor Transilvania care aparţinea Ungariei armata romană a inceput manevrele militare. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni „urmaşii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului său, inclusiv capitala – Bucureştiul. Iar la 7 mai 1918 chiar au semnat un armistiţiu cu Germania şi aliaţii acesteia. Şi doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane şi austriece spre vest, a permis romanilor să reintre in război. Ei au făcut acest lucru la 10 noiembrie 1918 – exact cu 24 de ore inainte de incheierea Primului Război Mondial. De altfel, scrie site-ul ucrainean, pe romani nici nu-i preocupa prea mult războiul mondial – ei erau interesaţi de noi teritorii, fără să ţină cont cui aparţin acestea – duşmanilor sau prietenilor de altădată. Incă din ianuarie 1918 armata romană, folosindu-se de războiul civil şi de anarhia de pe teritoriul fostului aliat – Rusia – trece Dunărea şi Prutul, ajunge la Nistru, ocupă Basarabia şi o anexează la sfarşitul lunii noiembrie. La inceputul anului 1919 aceeaşi soartă era impărtăţită şi de o parte a Austriei – ducatul Bucovina. Iar pentru Transilvania lupta a durat pană in august 1919, insă şi aceasta a fost acaparată. De notat că pe niciunul din teritoriile menţionate romanii nu constituiau o majoritate etnică, avand maxim 35 la sută, susţine publicaţia ucraineană. Astfel, sub lozinca „unirii tuturor romanilor” şi folosid slăbiciunea vecinilor, Romania a rupt din ei bucăţi din teritoriu, iar legalitatea acestor anexări este contestabilă.

Romanizarea forţată si asimilarea minorităţilor

„Pai şi nu este asta o hienă?”, se intreabă sarcastic, ca o concluzie a istoriei repovestite, portalul timer.od.ua.

Pe teritoriile acaparate, mai scrie publicaţia, a inceput imediat romanizarea intensă. De exemplu, in Basarabia in 1918 a fost adoptată o lege a naţionalizării conform căreia toţi locuitorii Basarabiei deveneau supuşi ai Romaniei şi erau obligaţi să vorbească şi să scrie in limba romană. Exilarea limbii ruse din sfera oficială a avut repercusiuni in primul rand asupra miilor de funcţionari şi angajaţi. Potrivit unor estimări, zeci de mii de familii de cinovnici (funcţionari ai statului – n.r.) concediaţi din cauza necunoaşterii limbii sau din motive politice au rămas fără vreo sursă de existenţă. Procese similare aveau loc şi in Transilvania şi in Bucovina. Populaţia locală răspundea prin revolte armate, care erau inăbuşite de armata romană regulată. Adică prosperarea in comun cu populaţia teritoriilor anexate a eşuat in mod evident, simte nevoia să explice publicaţia ucraineană.

Insă şi pentru hiene vin uneori vremuri grele şi asta pentru că cei care deţin puterea in această lume nu au nici pe de parte intotdeauna nevoie de ele”, işi incheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul in care dă o interpretare proprie istoriei Romaniei.

Autor: ZIUA Online 27 Mai 2009

Despre Ovidiu
Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. (Plutarh)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: