Misterele de la Snagov


Momente-cheie: discuţiile telefonice „cu judeţele“, convorbirea dintre fraţii Nicolae şi Ilie Ceauşescu, sărutul lui Manea Mănescu şi misteriosul pachet urcat în elicopter. La Snagov, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că are nevoie de întăriri. De aceea a solicitat flotilei prezidenţiale două elicoptere bine înarmate.
Snagov, 22 decembrie 1989, ora 12.21. Imediat după ce elicopterul prezidenţial aterizează în curtea Palatului de la Snagov, cele două gărzi de corp, maiorul Raţ şi căpitanul Rusu (ambii, ofiţeri de Securitate), sar din aparat şi se reped să-i coboare pe soţii Ceauşescu. Membrii echipajului îi ajută pe ceilalţi doi demnitari bătrâni din elicopter, Manea Mănescu şi Emil Bobu

Spaima îi face pe Ceauşeşti să parcurgă în pas forţat cei o sută de metri până la Palat şi să aleagă o intrare secundară, aflată mai aproape de locul aterizării. Ana Bunea, administratorul domeniului administrat acum de RA-APPS, era îngrijitoare în 1989. Ea îşi aminteşte: „Au fost întâmpinaţi de femeia care se ocupa atunci de casă, doamna Ema, acum pensionară. Nu au intrat prin faţă, ci pe o uşă laterală, printr-un spaţiu de servicii. Au mers prin bucătărie, pe un hol, până când au ieşit în sala mare, din faţă. De aici au dat câteva telefoane şi au plecat la elicopter. Noi, personalul, nu ştiam ce treabă avea sau unde se ducea, pentru că atunci când apăreau ei, nimeni nu avea voie să umble prin curte. Ne retrăgeam, să nu deranjăm“.

Telefoane către judeţe

Maiorul Florian Raţ a rămas lângă clădire, la intrarea dinspre bucătărie. „Era şi Maluţan, care mi-a cerut o ţigară. El nu fuma, dar era într-o tensiune foarte mare. Am văzut că ei au intrat în salon şi că dădeau telefoane. Am înţeles de la Rusu Marian că au dat telefoane în judeţele Olt, Constanţa, la Târgovişte. Rusu Marian a mai intrat şi în interior şi a mai ieşit şi pe afară“, a declarat maiorul Raţ, în 1995, audiat de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.

Tot în 1995, căpitanul Rusu a povestit mai în detaliu: „În hol, Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au dat paltoanele jos. Eu l-am ajutat pe el, iar Emil Bobu pe ea. Paltoanele nu au fost puse în cuier, ci pe un fotoliu care era în hol. Apoi, Nicolae Ceauşescu a intrat în birou. După el, a intrat şi Elena Ceauşescu, dar ea n-a stat tot timpul acolo. Nu au închis uşile, au spus că nu merg telefoanele. Eu le-am băgat în priză, pentru că erau scoase din priză, am intrat în birou şi am văzut că telefonul operativ funcţiona. Am sunat la dispecerat, pentru că trebuia deschis telefonul scurt. Nu era suficient să-l bagi în priză ca să meargă. Am sunat la dispecerat şi am spus că sunt la «Baltă». Se spunea «Balta mare» când eram la Palat, iar dincolo, la sat, era «Balta mică». Aici eram la «Balta mare» şi le-am spus celor de la dispecerat că suntem la Snagov şi că se solicită deschiderea telefoanelor scurte

S-a deschis telefonul scurt, dar mai mult s-a vorbit la telefonul operativ. La «operativ», legătura se făcea prin centrala de la Snagov, care lua legătura cu centrala de la Bucureşti şi apoi cu localităţile respective. Eu am rămas la telefon, iar Nicolae Ceauşescu mi-a cerut să vorbească cu mai mulţi prim-secretari din judeţe. Am făcut, pe rând, mai multe legături – la Craiova, la Constanţa, la Târgovişte, Piteşti, Cluj şi au fost mai multe judeţe. Ceream cu primul-secretar şi, de exemplu, la Craiova am vorbit cu Traian Ştefănescu, la Piteşti cu primul-secretar, la Dâmboviţa cu primul-secretar, la Constanţa cu primul-secretar. Şi după ce îi făceam legătura, protocolar, era şi regula de bun-simţ, care cerea să ieşi de acolo… Apoi mă chema şi îi mai făceam legături“.

Ceauşescu cere ajutorul flotilei speciale

Întrebat dacă a auzit ce discuta Ceauşescu cu prim-secretarii de judeţ, căpitanul Rusu a spus: „Parţial. Nu convorbiri întregi, ci prima întrebare – «Care este situaţia la voi?». Din discuţiile purtate ulterior cu Bobu şi cu Elena Ceauşescu ar fi rezultat că e linişte în ţară, cel puţin aşa i se spunea. Singurul care i-a spus adevărul a fost Traian Ştefănescu de la Craiova, care a spus că oamenii s-au adunat şi i-au cerut să iasă să vorbească cu ei. Lui Traian Ştefănescu i s-a cerut să iasă afară să vorbească cu ei, să nu stea în birouri“.

Căpitanul Marian Rusu a reconstituit, din memorie, ce a urmat după discuţiile cu prim-secretarii din judeţe. Ceauşescu a chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament şi muniţie pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele se aflau în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor.

„În cabinet a fost chemat şi comandantul elicopterului, Vasile Maluţan, căruia Nicolae Ceauşescu i-a cerut să ia legătura cu comandamentul, cu generalul Rus. S-au dat trei-patru telefoane la flotila specială. La un moment dat au fost cerute două elicoptere cu militari înarmaţi pentru însoţire. Am bănuit că de la flotilă s-a întrebat în ce direcţie mergem. Maluţan l-a întrebat pe Ceauşescu în ce direcţie vrea să plece elicopterele, iar Ceauşescu a spus «să vină după noi». Maluţan a spus că vor comunica când se vor ridica şi vor primi indicaţii în continuare“, a povestit căpitanul Rusu.

Acesta a explicat şi cine a fost de faţă la discuţia despre elicopterele de sprijin. „Când Maluţan a vobit la telefon cu colonelul Tenie, şeful lui ierarhic la flotilă, în birou nu erau nici Bobu, nici Manea Mănescu şi nici Elena Ceauşescu. Ieşiseră. În birou eram doar eu, Maluţan şi Nicolae Ceauşescu. După ce s-a terminat convorbirea cu flotila specială, toată lumea s-a îndreptat spre elicopter. Maluţan a plecat înainte, iar cei doi şi-au pus paltoanele şi am mers cu toţii la elicopter“.

Fratele Ilie „s-a dat“ cu sovieticii!

De la Snagov a mai fost dat un telefon, unul chiar foarte important, despre care niciunul dintre însoţitorii lui Ceauşescu nu a vorbit. Nicolae Ceauşescu a discutat cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, aflat la sediul Ministerului Apărării Naţionale. Despre acel dialog a vorbit însuşi Ilie Ceauşescu. Dar să începem cu începutul.

Ordinul 38

Pe când Nicolae Ceauşescu nu fugise încă din sediul CC al PCR, fratele său făcea deja un serviciu celor care preluau puterea. Fără să ştie că generalul Stănculescu începuse să dea ordine contrare celor primite, iniţial, de la Nicolae Ceauşescu, Ilie Ceauşescu dădea şi el un ordin similar. Ordinul 38, dat la ora 11.30, de la sediul MApN
„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regimentul 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic. Esenţa era ca toate unităţile să intre în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinele comandantului suprem. A durat mult până am terminat de redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00“, declara Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989“.

Ion Iliescu, şef în guvernul lui Ilie Ceauşescu!

Când Nicolae Ceauşescu se pregătea să plece spre Snagov, Ilie Ceauşescu s-a retras la Ministerul Apărării. S-a instalat chiar în biroul ministrului şi a început să facă un guvern nou. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a surprins momentele în care Ilie Ceauşescu s-a sfătuit chiar cu reprezentanţii Ambasadei sovietice de la Bucureşti.

„Ilie Ceauşescu îi anunţase pe sovietici atunci, pe 22 decembrie, că se formează un nou guvern. Atunci, Ilie Ceauşescu a făcut o listă, scrisă frumos. În capul listei era Ion Iliescu, ca prim-ministru. De altfel, Ilie Ceauşescu îl avertizase pe fratele său încă de dimineaţă de gravitatea situaţiei. A fost la 6.30 la Nicolae Ceauşescu şi i-a spus: «Nu te împotrivi ruşilor, că e clar că ruşii vor să te schimbe! Pune-l pe Iliescu!». La fel îi spusese şi fratele de la Viena, Marin Ceauşescu, care în vara anului 1989 a venit special în ţară, s-a dus la Ceauşescu şi i-a spus clar: «Pune-l pe Iliescu şi nu te mai împotrivi ruşilor!»“, ne-a declarat Stoenescu.

Invitat-surpriză

În acelaşi timp cu alcătuirea noului guvern, Ilie Ceauşescu a avut o întâlnire importantă la sediul MApN. Era puţin după ora 12.00. Episodul a fost povestit chiar de Ilie Ceauşescu, la 25 ianuarie 1994, în audierile de la Comisia „Decembrie 1989”.

„Esenţa discuţiilor cu ataşatul militar sovietic a fost ca, în situaţia aceea destul de tulbure, să nu se implice în evenimentele din România. Apoi i-am mai spus: «Dumneavoastră aveţi o mare influenţă asupra Ungariei. Faceţi tot ce este posibil ca Ungaria să nu intervină! Să nu trimită trupe aici!», iar el a zis: «Facem! Facem!»“.

„Cine te-a pus să-l chemi?“
În toiul discuţiilor, Ilie Ceauşescu a fost chemat de urgenţă la telefon şi a fost informat că fratele lui a părăsit sediul Comitetului Central. S-a întors la discuţiile cu ataşatul militar sovietic.

Cred că am discutat peste 40 de minute. Mă mai cheamă o dată la telefon. Şi atunci am vorbit cu Nicolae Ceauşescu de la Snagov. La telefon mi-a spus: «Vezi, luaţi măsuri să rezolvăm situaţia! Cum este? Armata ce face?». Eu zic: «Am dat ordin să se intre în cazărmi». El îmi răspunde: «Păi, de ce? Tu ce faci acolo?». Iar eu îi spun: «Sunt cu ataşatul militar sovietic». Apoi mă ia: «Păi, cum? Cine te-a pus să-l chemi?». Eu zic: «Păi, l-am chemat să-i spun să nu se amestece». A închis telefonul şi asta a fost ultima discuţie pe care am avut-o. Nicolae Ceauşescu a fost nemulţumit de mine, mai ales că l-am chemat pe ataşatul militar sovietic. Cred că se apropia de ora 13.00“, a mai declarat Ilie Ceauşescu.

În mod cert, era înainte de ora 12.47, ora la care Nicolae Ceauşescu a părăsit Snagovul.

Stănculescu, omul din umbră

După îmbarcarea Ceauşeştilor în elicopter, generalul Stănculescu a părăsit sediul CC al PCR, îndreptându-se spre Ministerul Apărării. Evident, trăgând de piciorul băgat în ghips. Era civil şi a ieşit prin mulţime. „M-am grăbit spre minister, să aflu ce se întâmplă cu zborul şi dacă totul este sub control. Sincer să fiu, şi mie îmi era frică, pentru că nu ştiam încotro se vor duce. Dar când am ajuns la minister, am avut o imagine care m-a frapat: Ilie Ceauşescu era în biroul ministrului Apărării!“, a declarat Stănculescu, în 1993, Comisiei „Decembrie 1989“.

Datele escalei de la Snagov

Locul: Palatul de la Snagov

Aterizarea: 22 decembrie, ora 12.21

Decolarea: 22 decembrie, ora 12.47

Durata escalei: 26 de minute

Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Manea Mănescu, mr. Florian Raţ (garda de corp a lui Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Elenei), col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord), personal Palat.

Pachetul misterios

Elena şi Nicolae, fericiţi. Cine credea că într-o zi…?

Cu ce valori au plecat Ceauşeştii de la Snagov? E o întrebare care a stârnit multe controverse în ultimii 20 de ani. Unii „văd“ conturi, cifruri şi milioane de dolari cash. Alţii vorbesc despre „pâine, apă şi mere“.

Maiorul Florian Raţ: „Femeia care avea grijă de vilă, acolo, a întrebat: «Unde merge Tovarăşul?». Eu i-am spus că nu ştiu, iar ea a zis să ne pună ceva pe drum. I-am spus să pună pâine, mere, apă, că nu ştiu unde mergem. A făcut un pachet aşa, învelit în hârtie albă, pe care l-a adus la elicopter“. Cu acest pachet, voluminos şi misterios, ne vom mai întâlni de-a lungul acestei reconstituiri.

Şi mapa-plic a Elenei Ceauşescu, luată din sediul CC, a fost adusă din nou în elicopter. De ea avea grijă căpitanul Marian Rusu, garda de corp a „Tovarăşei“. „Era la Marian Rusu, la el am văzut-o când ne-am urcat în elicopter“, a povestit maiorul Florian Raţ, garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu. Căpitanul Rusu a recunoscut: „Bobu a venit cu geanta neagră la elicopter. Ceauşescu ne-a spus: «Voi doi mergeţi mai departe cu noi!», adică eu şi Raţ, şi «ei rămân aici», adică Emil Bobu şi Manea Mănescu. Bobu mi-a dat mie acea geantă şi mi-a spus să am grijă de ea ca de ochii din cap, că este a «Tovarăşei». Şi am luat cu mine în elicopter acea geantă neagră, care de fapt era o mapă-plic“.

Sărutul

Decizia a fost, aşadar, ca Manea Mănescu şi Emil Bobu să nu mai urce în elicopter. Înainte de despărţire a avut loc o scenă memorabilă, pe care maiorul Florian Raţ a descris-o astfel: „Soţii Ceauşescu au ieşit din clădire şi au mers spre elicopter. Pe aleea care ducea spre elicopter, Ceauşescu le-a spus lui Bobu şi lui Mănescu să rămână acolo. Am văzut că Manea Mănescu a dat mâna cu ei, iar lui Nicolae Ceauşescu i-a sărutat mâna. Ceauşescu le-a mai spus că mergem noi cu ei, arătând spre mine şi spre Rusu Marian“

Despre Ovidiu
Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. (Plutarh)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: