Fabricarea dosarului Ceauşeştilor- Formarea completului pentru judecarea cuplului Ceauşescu din WC-ul lui Milea – «De ce atâta grabă? A fost într-adevăr justificată?» nu aveau un dosar pe care să-l judece. Aşa că, în dimineaţa de 25 decembrie, a fost încropit un set de documente care au stat la baza procesului.


Responsabilitatea pentru îndeplinirea ordinului de judecare şi executare a dictatorilor i-a fost atribuită generalului Victor Atanasie Stănculescu. Grupul de decizie a fost condus, însă, de Ion Iliescu. Echipa care a plecat la Târgovişte să-i lichideze pe Elena şi pe Nicolae Ceauşescu a fost formată în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989

Decizia luată în Ajunul Crăciunului la sediul Ministerului Apărării Naţionale (MApN), în biroul defunctului ministru Vasile Milea, a fost pusă în executare imediat.

Responsabilul pentru această acţiune a fost chiar generalul Victor Atanasie Stănculescu, omul în care Ceauşescu a avut încredere când a fugit cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central. Mai mult, atât timp cât au stat captivi în unitatea militară din Târgovişte, Ceauşeştii se aşteptau ca salvatorul lor să fie Stănculescu.

Cu decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional în mână, noii lideri politici aşteptau finalizarea procesului şi, evident, execuţia celor doi. Pentru ca tot acest scenariu să se desfăşoare fără incidente, a urmat o pregătire în amănunt a fiecărei mişcări.

Uşurarea lui Iliescu

Având în vedere că toţi oamenii-cheie din noul pol de putere, format în jurul lui Ion Iliescu, au fost de acord cu procesul şi cu execuţia celor doi, punerea în aplicare a sentinţei era numai o problemă de timp. Cu atât mai mult cu cât Iliescu semnase şi decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional.

Citat în cartea „Revoluţia Română în Bucureşti”, scrisă de Mihail Andreescu şi Ion Bucur, Ion Iliescu a dat explicaţii confuze şi „cioplite” în „limba de lemn” deprinsă ca înalt activist comunist: „În virtutea acestui decret s-a constituit completul de judecată desemnat de Tribunalul Suprem, care împreună cu procurorul, avocatul şi reprezentanţii Consiliului Frontului Salvării Naţionale – general Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu – s-au deplasat la Târgovişte, unde la 25 decembrie 1989 s-a desfăşurat procesul soţilor Ceauşescu. Desfăşurarea procesului, precum şi execuţia soţilor Ceauşescu au fost prezentate pe postul naţional de Televiziune în noaptea de 25 decembrie. Procesul şi sentinţa împotriva soţilor Ceauşescu au avut o motivaţie fundamentală, legată de catastrofa în care au împins ţara. Iar în condiţiile date, acestea reprezentau o măsură necesară pentru curmarea conflictului care provoca, în continuare, pierderi de vieţi omeneşti”.

Totuşi, această acţiune, descrisă destul de sumar de Ion Iliescu, trebuia să fie organizată de cineva.

„Cum finalizăm judecata?”

Ideea de a-l delega pe generalul Victor Stănculescu să se ocupe de procesul şi de execuţia Ceauşeştilor le-a venit celor din grupul Iliescu în timpul dezbaterilor din WC-ul lui Milea. Într-un dialog cu Alex Mihai Stoenescu pentru cartea „În sfârşit adevărul…”, Victor Stănculescu povestea cum şi de la cine a primit ordinul de lichidare a Ceauşeştilor.

„A fost o perioadă când eram şi eu scos din sărite, din mai multe motive. A fost un moment când i-am abandonat pe cei din grupul Iliescu.

M-am dus la Departamentul Înzestrării şi mi-am văzut de alte lucruri. Atunci, ei m-au căutat: «Unde eşti, de ce ai plecat?» Atunci mi-au spus că trebuie organizat un proces care să închidă epoca Ceauşescu definitiv. «Da, şi ce facem mai departe?», zic eu. «Păi, uite, ia legătura cu Procuratura, ia legătura cu Justiţia». Eu nu mai ţin minte cum au fost numiţi Popa şi ceilalţi.

I-am întrebat: «Cum finalizăm judecata? Îl băgăm la puşcărie, îi punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant. Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei, cu ţarii Rusiei… Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră». Ştiţi cum era treaba aia: să mi-l aduceţi mort sau viu! Când s-a terminat judecata, m-am dus la elicopter şi mi-am aprins o ţigară”.

De ce Stănculescu?

Alegerea generalului Stănculescu pentru această misiune nu a fost întâmplătoare. Ceauşeştii se aflau sub controlul generalului. Cei care îi comandau lui Stănculescu ştiau numai că au o sentinţă de executat, însă nu puteau ajunge uşor la cei doi dictatori. O posibilă explicaţie referitoare la alegerea lui Stănculescu o are Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat”.

„Sugestia ca Nicolae Ceauşescu să fie eliminat este posibil să fi existat din partea lui Gorbaciov în întrevederea secretă pe care i-a acordat-o la Kremlin lui Silviu Brucan. I-am solicitat acestuia o discuţie pe această temă, dar a refuzat. Despre felul în care a evoluat ideea executării soţilor Ceauşescu la Bucureşti ştim mai multe. Există însă o problemă de cronologie. Conform afirmaţiilor generalului Stănculescu, acesta i-ar fi spus lui Ion Iliescu: «Ceauşescu este sub pază şi ştiu unde e şi o să vă spun când este cazul», ceea ce înseamnă că liderii FSN nu ştiau precis unde este, dar înţelegeau că se află sub controlul generalului”.

De precizat totuşi că grupul CFSN condus de Ion Iliescu primea informări şi de la CFSN Dâmboviţa, mai precis de la Palatul Administrativ din Târgovişte, unde era cunoscută situaţia Ceauşeştilor.

Echipa pentru Târgovişte

Deplasarea la Târgovişte şi formarea delegaţiei care urma să plece nu au fost lucruri simple. Persista neîncrederea. Noua putere politică nu avea încă o autoritate definită.

Decizia pentru formarea unei echipe care să se deplaseze la Târgovişte a fost luată în noaptea de 24 spre 25 decembrie, însă completul de judecată a fost cunoscut cu numai câteva ore ore înaintea deplasării. Generalul Stănculescu avea să declare Comisiei „Decembrie 1989”: „În noaptea respectivă, Voican sau Brucan mi-a spus să luăm vreo 10-12 oameni, că vor veni nişte procurori, nişte judecători şi nişte avocaţi. Neştiind de unde să-i iau, am stabilit ca toată lumea să se întâlnească la sediul Ministerului Apărării Naţionale”. Pe 25 decembrie dimineaţa, începea să se contureze echipa de la Bucureşti care urma să se deplaseze să-i lichideze pe Ceauşeşti. Membrii Tribunalului Militar Excepţional au fost: preşedinte – judecătorul – colonel Gică Popa; al doilea judecător – colonelul Ioan Nistor; procuror-maiorul Dan Voinea; grefier a fost Jan Tănase.

Completului de judecată i s-au adăugat, la Târgovişte, trei asesori populari: căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Condrea şi locotenentul Ion Zamfir.

De la Bucureşti au mai fost aduşi şi doi apărători din oficiu: avocatul Constantin Lucescu pentru Nicolae Ceauşescu şi avocatul Nicolae Teodorescu pentru Elena Ceauşescu. Pentru mai multă siguranţă, generalul Stănculescu şi-a format şi el o echipă de încredere, care l-a însoţit la Târgovişte. Este vorba despre trei oameni: un jurist militar din departamentul său (maiorul Mugurel Florescu), aghiotantul său (locotenentul-major Trifan Matenciuc), dar şi un cameraman militar (colonelul Ion Baiu) de la MApN. Acesta din urmă avea misiunea de a filma procesul şi execuţia. Din partea puterii politice (CFSN) a fost prezent Gelu Voican Voiculescu, secondat, la sugestia lui Ion Iliescu, de Virgil Măgureanu. Această echipă avea să se deplaseze în dimineaţa de 25 decembrie în Ghencea, la stadionul Steaua, pentru a se îmbarca în două elicoptere cu destinaţia Târgovişte.

Decizii în grup restrâns

La decizia de lichidare a Ceauşeştilor nu au avut acces toţi cei care ajunseseră în jurul noii puteri. Dumitru Mazilu explica în cartea sa, „Revoluţia furată”, cum a fost luată această hotărâre. „În timp ce grupul tinerilor revoluţionari imagina tot felul de soluţii pentru prezentarea celor doi tirani populaţiei ţării prin Televiziune, un grup restrâns din liderii noii puteri, condus de Ion Iliescu, pregătea «Procesul» şi lichidarea lor. Un rol hotărâtor, în această «acţiune- fulger», l-a jucat Gelu Voican Voiculescu, personaj despre care nu se ştia aproape nimic înainte de Revoluţia din Decembrie. Aşa cum am aflat după aceea, deoarece operaţiunea se desfăşura într-o deplină conspirativitate, au fost selectaţi cei mai indicaţi procurori, un complet de judecată condus de Gică Popa, precum şi avocaţii unui tipic proces stalinist. Aşa se face că în momentul începerii judecăţii lipsea până şi «dosarul cauzei».

Nu că ar fi lipsit piesele ce urmau să-l compună, ci pentru că n-a fost timp pentru a fi alcătuit. Ce s-a inclus după aceea în acest «dosar» confirmă graba cu care s-a «soluţionat» una dintre cele mai complexe probleme ale Revoluţiei Române. După opinia mea, se cuvine a se da un răspuns tocmai la această întrebare: «De ce atâta grabă? A fost într-adevăr justificată?»”

Fabricarea dosarului Ceauşeştilor

Dată fiind graba cu care a fost hotărâtă lichidarea dictatorilor, magistraţii nu aveau un dosar pe care să-l judece. Aşa că, în dimineaţa de 25 decembrie, a fost încropit un set de documente care au stat la baza procesului.

Procurorul Dan Voinea spune că atât el, cât şi colegii săi judecători au fost convocaţi în urma unui telefon primit de la Oficiul Juridic al Ministerului Apărării Naţionale. Principala problemă a magistraţilor era timpul.

Procurorul Dan Voinea: „Pe 25 dimineaţa ne-au chemat la MApN şi acolo ne-au spus despre ce este vorba. Am încercat să încropim un dosar. Când am ajuns acolo, Popa Gică a spus că există un decret. Am văzut decretul la Gelu Voican Voiculescu. Era semnat de preşedintele FSN, Ion Iliescu. Era stare de necesitate şi se justifica pe atunci formarea unui Tribunal Militar Excepţional. Prea multe n-am înţeles noi atunci, decât că trebuiau judecaţi cei doi. Împreună cu Gică Popa, am căutat în Codul Penal să vedem ce infracţiuni puteam să le reţinem celor doi”.

Şedinţele CPEx, dovadă la dosar

Procurorul Dan Voinea a găsit în final o scăpare: declaraţiile lui Ceauşescu în şedinţele CPEx din 17 decembrie şi 21 decembrie, când a ordonat represiuni la Timişoara şi la Bucureşti.

„Aveam două dintre stenogramele şedinţelor CPEx, care fuseseră găsite în Comitetul Central. Un tip, Antonescu, le găsise şi de acolo reieşea clar că se dăduse ordin să se tragă în demonstranţii de la Timişoara şi să se facă represiune. Şi am zis: «Domnule, instigare la omor este prea puţin. Aici este vorba de a se trage în populaţie». Am pus astea şi am pus şi o declaraţie a lui Postelnicu, pe care am luat-o în 23 decembrie. Din câte îmi aduc aminte, în declaraţie scria aşa: «Trădătorul şi trădătoarea au plecat». Vezi, Doamne, ei au plecat şi pe el l-au lăsat aici să moară. Să-l omoare manifestanţii. Spunea că Ceauşeştii au ordonat să se tragă. Ceva de genul ăsta. Era o declaraţie de o pagină. Şi toate acestea au stat la baza alcăturii dosarului. Nici nu ştiai prea multe ce să-i întrebi atunci”.

Întrunirea membrilor echipei care urma să meargă la Târgovişte a început în jurul orei 8.00 dimineaţa, la sediul ministerului. Deplasarea către stadionul Steaua s-a făcut în jurul prânzului, aşa încât cele două elicoptere, venite de la Boteni, au decolat spre Târgovişte în jurul orei 12.00.
De elicoptere s-a îngrijit tot generalul Stănculescu. Acesta vorbise dimineaţă, înainte de formarea echipei şi a completului de judecată, cu colonelul Kemenici, comandantul unităţii militare din Târgovişte. Atunci a stabilit că semnul de recunoaştere a echipei va fi o eşarfă galbenă care va fi fluturată dintr-un elicopter.

Discreţie

Magistraţii chemaţi la MApN au crezut iniţial că vor merge să judece un grup de terorişti. Au aflat adevărul abia când li s-a cerut să fabrice un dosar.

Despre Ovidiu
Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. (Plutarh)

2 Responses to Fabricarea dosarului Ceauşeştilor- Formarea completului pentru judecarea cuplului Ceauşescu din WC-ul lui Milea – «De ce atâta grabă? A fost într-adevăr justificată?» nu aveau un dosar pe care să-l judece. Aşa că, în dimineaţa de 25 decembrie, a fost încropit un set de documente care au stat la baza procesului.

  1. stanculescu trtebuia sa dea un decret printre altele ca marea adunare nationala se va reorganiza dar aprobarea trebuia sa vina tot dun partea marii adunari nationale

  2. Pingback: Sfârşitul Ceauşeştilor « JurisCult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: