Neagu Djuvara: E foarte greu de stabilit din ce amestec am iesit. Romania, in mod normal, ar fi trebuit sa se numeasca Cumania intemeietorii Tarii Romanesti medievale erau cumani – In hartile europene de la Venetia, de la Bizant, Muntenia intreaga este numita timp de sute de ani Cumania.


Vlad Bolocan: Stimate Domnule Profesor Neagu Djuvara, ati lansat la inceputul lunii iunie, la Bookfest, o carte din care aflam ca Negru Voda era cuman, ca intemeietorii Tarii Romanesti medievale erau cumani. In alte contexte afirmati ca descendenta latina a romanilor nu corespunde cu totul realitatii. Bulversati si debusolati un pic lumea cu aceste afirmatii. Noi, de fapt, in cele din urma, cine suntem?
Цѣра Рȣмѫнѣскъ (Chirilic cum scriau atunci romanii)=Ţara Românească
Neagu Djuvara: E foarte greu de stabilit din ce amestec am iesit. Bineinteles ca Scoala Ardeleana de la inceputul veacului al 19-lea a mers mult prea departe, vrand sa fim, intr-adevar, descendentii unor colonisti de la Roma, din Italia. Lucrul este incert, in sensul ca toata lumea stie cum erau legiunile romane la inceputurile veacului al doilea dupa Cristos. Legiunile nu mai erau ca pe vremea lui Cezar – aproape exclusiv romane, italiene. Aveau in componenta lor multe din elementele provinciilor noi. De pilda, la noi, a existat timp de zeci de ani o legiune Sirica. Sa stiti ceva, o legiune de 20 000, cu trecerea a sute si mii de ani, poate aduce azi la doua milioane de descendenti. Am fost frapat, cand eram tanar, impreuna cu fratele meu, care era medic chirurg, sa aflam cum in regiunea Brailei, pe o mosie a noastra, situata pe locul pe care a fost o raia turceasca – deci golita de populatie timp de sute de ani, bunicul meu, ca sa aiba muncitori, ii aducea de la munte, de sus, din regiunea Ramnicului Sarat – e greu de imaginat o regiune mai curat romaneasca din muntii Carpati –, muncitori care aveau printre ei niste tipuri de arabi, incredibili! Deci, inca o data, despre acesti colonisti romani: mai intai legionarii ei insisi, pe urma populatiile din toata lumea romana (Galia, Africa de Nord si din Orient probabil) – vorbeau cu totii fatalmente latineste, dar ca sange latin/italian s-ar putea sa fi fost minoritari. Cred c-au fost totusi si sa va spun de ce. Aici putem judeca dupa tipul fizic, daca iei regiunile care au fost cu adevarat colonizate intens – adica Oltenia, Vestul Munteniei pana la Arges si jumatatea de sud a Transilvaniei – pana la Cluj, chiar mai mult de jumatate. Un diplomat roman din faimoasa familie Lahovary s-a apucat sa faca etnografie – era o pasiune a lui – si a publicat in Elvetia in 1940 sau 1941 o carte care se cheama Popoarele din Europa si cum era diplomat a izbutit sa aiba o prefata semnata de cel mai celebru etnolog din vremea aceea, care era Eugene Pitard, de la Geneva. Etnologul prezinta cartea in mod elegant, dar, ca intotdeauna cand un mare specialist vede lucrarea unui amator, se uita stramb la ea. Insa, afara de generalitati, pe care le culegea de cele mai multe ori din alte lucrari, el a avut o idee foarte originala si cred ca era prima din bransa: s-a folosit de harta grupurilor sangvine. A putut efectua acest lucru pe baza datelor de armata, pentru ca deja din anii 1920, la recrutare, in dosarul soldatilor era trecuta grupa sangvina. Astfel, el a gasit niste lucruri foarte interesante. De pilda, in judetele cu populatie secuiasca, Harghita si Covasna, imensa majoritate era de grupul B – care e cel mai raspandit in Asia Centrala.

V.B.: Bine, dar ei sunt de descendenta mongola oarecum.

N.D.: Pai tocmai! Bine, nu chiar mongola: turco-mongola. Sunt finougrienii, nu stim prea bine cine erau finougrienii, dar rude indepartate cu turcii totusi. Asadar, testul este relativ valabil: acolo unde stim ca asa ar trebui sa arate – asa arata. Majoritatea de grup A – care este cel mai raspandit in bazinul mediteranean si in Italia – a fost gasit exact acolo unde a fost colonizare romana – adica Oltenia si sudul Transilvaniei.

V.B.: In esenta, s-ar zice ca e un fapt firesc, care a fost confirmat.

N.D.: Absolut. Inseamna ca e ceva. Pe urma sa ne gandim si la tipul fizic. Am cunoscut, in calatoriile mele, niste tinere oltence care erau asa de asemanatoare cu niste tinere frantuzoaice si tinere din sudul Italiei ca ai fi jurat ca sunt de acolo. Deci e clar ca avem sange din sudul Italiei. Ca o alta confirmare vine marea asemanare a dialectelor din sud-estul Italiei cu romana sau viceversa – a romanei cu dialectele de acolo. Inseamna ca trebuie sa fi venit si populatie de acolo. Din punct de vedere istoric, fenomenul se poate explica prin coincidenta colonizarii Daciei (inceputul veacului al doilea) cu momentul unei mari saraciri a taranimii din Italia. E vorba de dezvoltarea latifundiilor – unde proprietarii preferau sa lucreze cu sclavi, din care cauza taranii ramaneau fara lucru si o mare parte din ei se inscriau in armata. Iata de ce banuiesc ca avem ceva sange italian. In ce-i priveste pe daci, cati au ramas… trebuie sa fi ramas cu siguranta. Au fugit o parte, au fost casapiti altii, altii au fost luati robi, dar e de imaginat ca majoritatea – femeile, copii sub 15 ani, batranii peste 60 – acestia au ramas si au avut descendenti. Femeile au fost silite sa se casatoreasca cu noii veniti. Deci amestecul acesta de daci cu colonisti romani e cert si cred ca el reprezinta baza populatiei din tara si astazi.

V.B.: Spuneti la un moment dat, in carte, ca tracii si dacii nu sunt neaparat acelasi lucru. Care este atunci legatura sau deosebirea dintre traci si daci? Cum ramane cu afirmatia dacii sunt cei mai vrednici dintre traci.

N.D.: Da! Este singurul element pe care-l avem – aceasta fraza a lui Herodot – cum ca dacii ar fi un trib dintre traci! E singura afirmatie, dar sa nu uitam un lucru: Herodot e un calator care s-a informat asa cum s-a informat, dar s-a informat pe langa cine? Pe langa grecii de pe marginea Marii Negre, de la Histria, de la Tomis… Acei greci stiau ce apucau sa stie. Iar Herodot, pe de alta parte, stiind ca tracii erau foarte numerosi – ocupand tot spatiul de dupa regiunile elenizate – putea spune ca tot ce era mai la nord erau traci. Tracii erau barbarii care erau dincolo de el. Or noi nu ne putem bizui pe ce spune Herodot. Noi trebuie sa ne gandim la putinele resturi, pe care le avem, de limba traca si de limba daca. Nu va spun aceste lucruri cu de la mine putere, pentru ca nu sunt lingvist. Ma bizui, insa, pe lucrari foarte serioase facute de romanistul Cicerone Poghirc, in care se vorbeste despre limba daco-meziana, care era vorbita pana in nordul Bulgariei de astazi, cam pana la Hemus. De asemenea, marele indo-europenist de la noi, Dan Slusanschi, e convins ca aceasta limba dacomeziana are drept cea mai apropiata ramasita albaneza de astazi. Prin urmare, limba se intindea si pana acolo, pana azi existand cateva zeci de cuvinte pe care le avem in comun. Nu trebuie sa facem ce-a facut Alexandru Philippide si unii savanti ieseni, pentru ca A.P. este de-acolo, se mai incapataneaza si azi s-o faca si zic niste lucruri care au fost imediat preluate de unguri, ca sa spuna „uite, drept dovada romana s-a format la sud de Dunare si deci astia sunt niste imigranti la noi”. E o aberatie chestia asta! Hai sa spunem ca dacii expulzati din Dacia veche in Dacia cea noua s-ar fi gasit apropiati de albanezi. Dar de ce erau acestia, latinizati de 200 de ani, sa imprumute cuvinte de la barbari? Inversul era probabil si posibil! De altfel, albanezii – care erau intr-un cerc foarte mic – au cateva cuvinte latinesti. Albanezii se dezvolta, la un moment dat, foarte mult, dar singurele dovezi de antichitate a lor se restrang intr-un cerc extrem de mic. Si-atunci ce era sa cautam noi acolo, sa ne molipsim de la limba lor? E absurd! Singura explicatie logica e ca fundamentul a fost comun. Asta este clar. Dar sa spun cele trei argumente masive. Din cuvintele care au ramas de la traci si de la daci sa luam trei categorii. Primo. Numele de localitati (toponimele) si numele de ape (hidronimele) din Tracia nu corespund aproape deloc cu cele din Dacia; nu mai mult decat asemanarile dintre ilirica si dacica. Asadar, e vorba de asemanari care provin de departe, de la indo-europeana comuna. Secundo. In cazul numelor regilor (avem liste intregi de nume de regi) din Tracia si Dacia – foarte putine asemanari. Tertio. Si mai important: zeii! De unde in Tracia avem sute de zeitati, in Dacia avem foarte putine. Asadar, cu privire la limbi, e clar ca erau doua limbi deosebite.

V.B.: Cat de multa incredere sa avem in teoria care afirma ca dacii s-au culturalizat printr-o conexiune la civilizatia egipteana?

N.D.: Aceasta e o fantezie. Nu vad ce legatura ar fi putut exista. Se spune ca Zalmoxe ar fi fost elevul lui Pitagora. Dar chiar Herodot spune ca el nu crede. Zice ca asta am aflat-o de la grecii de pe malul Marii Negre, ei cred ca… Adica, stii cum e… Grecul de acum 2 500 de ani e acelasi ca acuma. Nu glumesc. Am auzit niste greci… Ca orice roman inteligent si orice savant din Romania are cel putin o picatura de sange grecesc, pentru ca altfel nu s-ar putea. Romanul e prea prost, stii… Asa ca si pe vremea aceea, ca sa fie Zalmoxis un om atat de stralucit – trebuie sa fi invatat in Grecia, poate chiar sa fie grec de origine. Deci e de pus complet la o parte chestia asta.

V.B.: Sa incheiem atunci subiectul cu dacii si cu tracii, punandu-va o intrebare un pic mai hilara. Il putem considera pe tracul Spartacus stramosul nostru?

N.D.: El, se spune, e trac, dar nu dac. Dar sa stiti ca am avut destui daci. Am avut un imparat Decius si alti cativa oameni importanti, care, odata romanizati, au intrat in hora, ca sa zic asa, Imperiului Roman. Au fost legiuni recrutate dintre daci ori la sud de Dunare, ori la Nord. Am intrat in circuitul vietii din ultimele veacuri ale Imperiului Roman, dar mai mult nu.

V.B.: Citim la Mircea Eliade ca noi, romanii, asimilam cam tot ce ajunge pe la noi. Exista un caz relativ recent. Acum cateva sute de ani, niste ardeleni au coborat pe Nistru si au colonizat Transnistria de astazi. Pe la sfarsitul secolului 19, au existat cateva valuri de lipoveni, care s-au stabilit in aceleasi regiuni. Dupa doar doua generatii rusesc le mai era doar numele, in rest fusesera romanizati. In ce masura sustineti sau nu sustineti acest gand, in sensul pastrarii valorilor noastre indiferent de invaziile care au trecut pe aici? Indiferent de cumani, latini…

N.D.: Eu cred ca este cam exagerat. Si amicul Mircea Eliade avea niste porniri nitel patriotarde. E cert ca puterea noastra de asimilare este incontestabila. Este singura mare putere a romanului. El a putut, ca in faimosul melting pot american, sa romanizeze foarte repede toate liftele pagane care au trecut pe la noi si care au ramas. Asta e clar. Si sunt convins ca si cu cumanii a fost acelasi lucru. Ca sa ne intoarcem cu sute de ani in urma, putem spune ca Thoctomer si Basarab erau niste cumani pe cale de romanizare, na! Daca vrei sa-i chemi ca-s romani, is romani, stii… Nici n-am spus ca erau cumani. De origine cumana am spus. E bine sa punem, totusi, punctele pe „i”.

V.B.: Sa mai revenim un pic la latinitatea noastra. De ce a fost nevoie de demonstrarea unei latinitati in special in secolul 19?

N.D.: A inceput de mai devreme. In fond, la noi problema era deja cunoscuta. Si in Occident de mult se spunea ca valahii vorbesc o limba latina. A spus-o si Papa Pius II Piccolomini (1405 – 1464 ungurii a venit in 896). Au scris-o multi cronicari. Deci lucrul era stiut si se spunea chiar de popoare iesite din colonistii romani. Doar ca in veacul al 18-lea au aparut niste dubii la istoricii unguri si germani – si acestea, in fond, din instincte nationaliste de-ale lor. Ca sa aiba aerul sa spuna ca romanii nu sunt latini si nu sunt primii care au locuit in Transilvania. Si atunci, bietii romani din Transilvania, s-au trezit si ei ca sa lupte pentru drepturile lor. Apropo, sa mentionam aici despre o magarie istoriceasca, cand, in vremea comunistilor, a fost suprimata Biserica Greco-Catolica pretinzand ca era filomaghiara – e absolut mincinos! Ei au fost primii care au dat oameni de stiinta care sa argumenteze originea latina a romanilor din Transilvania, ca Maior, Sincai si altii. Toti acestia au fost greco-catolici, sa fim cinstiti! Ei, dimpotriva, prin faptul ca erau invatati la Roma sau la Viena au putut sa vina cu argumente care le lipseau celor ce ramasesera in tara. La noi originea romana a fost o arma politica. Ca sa spunem ca nu suntem un popor de sclavi, cum credeti dumneavoastra, ungurilor. Deci, e o reactie de mandrie nationala si atunci am sarit peste cal. Vroiam sa fim adevarati romani…

V.B.: Sa vorbim despre una dintre literele din alfabetul roman. Cum consideram ca e corect: romin, cu bataie spre romin/rumin, care, in sec. 19, mai insemna om, sau roman cu bataie spre roman?

N.D.: Ha-ha! Eu cred ca e bine sa scriem cu a si nu numai in roman. Adaug ca ruman, pana la inceputul secolului 19, insemna si taran fara pamant, adica serb! Cand se rascumpara, se zicea ca a fost iertat de rumanie…

V.B.: Dar sunt cuvinte care isi au i-ul din alte litere decat a.

N.D.: Asa e. Dar s-a renuntat la scrierea etimologica. Cand eram eu la scoala lucrurile erau mai subtile, de fapt. Cand se conjuga a uri, se scria urit. Deci logic ar fi sa scriem urit, nu urat. Sau inger, care vine de la angelus… E o nelogica aici…

V.B.: In acest caz, n-ar fi mai simplu sa scriem cu i si sa pastram a doar pentru familia de cuvinte roman?

N.D.: Logica e pentru asta, dar estetica e pentru cealalta!…

V.B.: Sa ne intoarcem la cartea Dvs. De ce au facut cumanii migratori ceva ce n-au facut romanii sedentari si nu doar ei?

N.D.: Aici o sa va dau un raspuns de filosofie a istoriei. Eu m-am apucat sa scriu istorie abia la varsta matura. Problema e ca dupa plecarea la Stockholm, am avut o viata ravasita de evenimentele istorice. Am inceput sa studiez din nou dupa varsta de 30 de ani, cand timp de 20 de ani m-am concentrat asupra filosofiei istoriei si abia la varsta de 50 de ani am inceput sa scriu istorie. A fost o obsesie a mea. Nu am vrut sa scriu istorie pana cand nu inteleg cum se scrie istorie si ce a fost istoria universala. Asadar, comparand ce a fost la noi cu ce a fost in alte parti putem spune (si asta vreau sa le bag in cap romanasilor mei de azi): anormal ar fi fost ca primul stat roman sa fie creat de un mosnean roman! Fiindca nicaieri in lume – nici in istoria Chinei, nici a Indiei, nici a Persiei, nici a Egiptului, nici a Imperiului Roman – cand se darama un imperiu si dupa sute de ani se naste pe acelasi teritoriu un nou stat, acesta niciodata nu este facut de bastinasi! Ei sunt, iertati-ma de cuvant, scopiti. Ei nu mai au vlaga politica. Asta e o lege universala. Cand s-a daramat primul Imperiu Chinez, el a fost creat din nou de mongoli. In Persia – de parti, care veneau din afara si refaceau imperiul persan dupa 500 de ani. Cine a facut un prim stat in Franta? Francii – un trib german! In Marea Britanie? Nu sunt celtii cei care au refacut statul, sunt anglii, saxonii, danezii, mai tarziu normanzii. In Spania sunt vizigotii, in Italia – longobarzii. Culmea este ca peste tot aproape a ramas numele invingatorului, al cuceritorului barbar: Francia de la franci, Anglia de la angli, in Spania – Andaluzia de la vandali, in Italia – Lombardia, de la longobarzi. Romania, in mod normal, ar fi trebuit sa se numeasca Cumania, daca cumanii n-ar fi fost alungati de mongoli. In hartile europene de la Venetia, de la Bizant, Muntenia intreaga este numita timp de sute de ani Cumania. Daca n-ar fi fost alungati de mongoli, cumanii ar fi fost cei care fondau un stat si il numeau Cumania.

V.B.: Nu avem acest lucru in cartile de istorie.

N.D.: Trebuie s-o spunem de-acum incolo. Acuma, care e problema… Cumanii dominau de 150 de ani Muntenia si, probabil, o mare parte din Moldova, dar in legatura cu fratii lor de dincolo de Nistru. Centrul mare al Imperiului Cuman era in Ucraina de astazi. De aceea, in limbajul lor turcic, cei de peste Nistru se numeau Cumanii Albi (Cumanii Principali), iar cei care ajunsesera pana la Portile de Fier, in Muntenia, erau Cumanii Negri – ceea ce n-are nici un sens peiorativ. E vorba, pur si simplu, despre cumanii secundari, periferici. La un moment dat, incepe prima tentativa a fiilor si nepotilor lui Genghiz Han de atac a Europei. Se pare, insa, ca nu aveau de gand sa duca razboiul prea departe. Era un fel de tatonare – un prim eseu – ca sa vada cum e rezistenta acestor state din Rusia si de mai departe. Acest prim val al lor, in 1223 (mai traia inca Genghiz Han), se izbeste de o coalitie dintre marele cneaz al Rusiei de la Kiev si cumanii cu care se bateau de sute de ani. Toate balinele, toate cantecele batranesti de la rusi, care vorbesc despre luptele cu polovtii – la cumani se refera. Cumanii sunt polovtii. Aici, insa, in fata pericolului mongol, se aliaza. Aceasta alianta cumano-rusa este groaznic invinsa pe fluviul Kalka, la nord de Crimeea. 1223… Dupa care mongolii n-au continuat: s-au retras. Era o incercare, ca sa vada cum ii pot invinge. Si dezastrul a fost urias! Au murit vreo 9 mari cneji rusi in aceasta batalie, hanul cuman Kuthen si ginerele sau – cneazul de Galitia reusind sa scape (vedem, iata, ca erau inruditi acesti cumani cu slavii, cu acesti stramosi ai rutenilor). Cand au aflat cumanii de la noi de dezastrul de la Kalka, s-au gandit ca trebuie sa se pregateasca de rezistenta, pentru ca va veni un nou val mongol si ca ei singuri nu vor rezista. Asa au decis sa se puna sub protectia regelui Ungariei, pe care il combateau de 150 de ani si-i casapeau pe misionarii dominicani care treceau Carpatii si asa mai departe. De data aceasta ei au inteles ca trebuie sa se faca crestini si sa devina vasalii regelui Ungariei. Se intampla in 1228. Seful cumanilor de la noi, aflat pe undeva pe raul Milcov, scrie regelui Ungariei sa trimita grabnic pe arhiepiscopul de Strigonium ca sa-i crestineze – in timp ce regele Ungariei avea de zeci de ani aceasta ambitie. Ungurii, fiind vasali ai Papei, erau investiti pentru o misiune de cruciada impotriva celor care erau pagani sau schismatici – cum erau romanii. Astfel, ungurii profita de ocazie si trimit pe arhiepiscopul de Strigonium si pe mostenitorul tronului – Bela IV. Amandoi trec Carpatii si crestineaza 15.000 de ostasi ai lui Bortz – seful cumanilor de la noi. Cand zicem 15.000 de ostasi, deci 15.000 de corturi – asta inseamna zeci de mii de oameni (femei, batrani, copii). Fiind foarte activi acesti emisari, creeaza imediat un episcopat, nu stim unde exact, pe Milcov. Li se da o cetate, li se construieste o biserica, li se construieste un palat episcopal. Toate astea nu dureaza insa decat cativa ani. In 1237, ei afla ca s-a urnit marea oaste mongola si atunci cer regelui Ungariei dreptul de-a trece Carpatii si de-a se instala in Ungaria. Regele accepta din doua considerente. Mai intai, stiindu-i foarte buni razboinici, crede c-o sa-i aiba ca sa lupte impotriva mongolilor. In al doilea rand, regele era in mare criza interna ce consta intr-o rivalitate cu marii lui boieri, cu marii lui magnati si s-a gandit sa se bizuiasca pe cumani impotriva acestora. Astfel, in 1238-1239, cumanii trec in masa Carpatii. Si nu numai cei de pe Milcov, ci si cei din Ucraina, cu regele lor, Kuthen, in frunte, care va fi liderul cumanilor in Ungaria. Regele Ungariei il gazduieste pe Kuthen la Pesta. Tragedia este ca, populatia de-acolo, cand afla ca mongolii au inceput sa intre in Ungaria, prin pasul Verecke, la nord de Carpati (pe unde-au trecut toate invaziile), a crezut ca acesti cu­mani vor fi aliati ai mongolilor si il omoara pe regele Kuthen. Cand afla cumanii ca le-a fost omorat regele, nu numai ca nu l-au ajutat pe regele Ungariei impotriva mongolilor, dar s-au razvratit, au creat un haos in Ungaria si au fugit catre Bulgaria. Regele Ungariei sufera o infrangere cumplita in fata mongolilor si pentru ca nu este ajutat destul de magnatii lui. Fratele sau moare in lupta, iar el fuge si fuge asa de bine, incat ajunge intr-o insula din Adriatica – atat de cumplita a fost victoria mongolilor. Dupa doi ani, mongolii se retrag (nu de frica, ci fiindca le murise hanul, la Karakorum, si ei merg intr-acolo, pentru alegerea succesorului), lasand in urma pe unul dintre fiii lui Genghiz Han, care ramane stiind ca nu prea are sanse sa fie ales si creeaza, pe Volga, ceea ce s-a numit pe urma Hoarda de Aur. Aceasta va fi, timp de sute de ani, suzerana tuturor statelor rusesti. Ajunge si la noi, pana la Portile de Fier, in 1290. Asadar, ei n-au plecat cu totul din Europa – acesti mongoli. Dar, ma rog, regele Ungariei isi reia puterea, isi restabileste armata si tot din motivele pe care vi le-am spus (de a avea o contrapondere pentru magnatii sai), ii recheama pe cumanii fugiti catre Bulgaria si acestia se intorc. Parerea mea este ca in urma la toate aceste du-te-vino-uri, au mai ramas multi la noi, dintre care, probabil, spita care il da pe Basarab.

V.B.: Haideti sa oferim cateva probe de prezenta cumana in zilele noastre.

N.D.: Culmea este ca presa s-a dus, in urma aparitiei cartii, in valea Milcovului si a gasit acolo mai intai zeci de familii care se cheama Coman. Pe urma, in restul tarii, avem mai multe localitati Coman, Comana, Comarnic. Dar nu numai astea. Sunt multe alte nume, de care noi nu mai stim. Satele din jurul Bucurestilor care se cheama Tancabesti sau Barcanesti vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tancaba sau Barcan. De asemenea, orientalistii pretind ca toate toponimele sfarsind in ui (Vaslui, Calmatui etc.) sunt de origine cumana sau pecenega.

V.B.: Tancaba – varianta romanizata…

N.D.: Romanizata, da. Nicolae Iorga a mers atat de departe, incat intr-o comunicare a sa despre cumani vorbeste de Imperiul Cumanilor si domnia lui Basaraba. Ma intreb, exista a-ul acesta la cumani? L-am intrebat pe orientalistul Virgil Ciocaltan si el crede ca nu. Pentru ca in toate limbile turcice, aba care inseamna tata e aba, nu aba. Carevasazica acel a e o romanizare. A-ul este o mostenire daca si traca si nu se gaseste decat la popoarele care se afla in aceasta zona: albanezii, bulgarii si romanii. A existat un savant (nu-mi amintesc cum il cheama, dar mi-a spus-o tot Poghirc), care a demonstrat ca acest a a existat si in antichitate. Cum adica? A constatat ca anumite localitati din Tracia erau transcrise de greci sau de romani cu terminatia ba in a, ba in e. Ce-nseamna asta? Scriau cum auzeau ei a-ul si nu stiau ce inseamna acela! Deci a-ul exista in traca si probabil si in daco-meziana, si in albaneza. De aceea popoarele care au ramas pe teritoriul acesta, chit c-au fost improspatate cu ro­mani, cu slavi, cu protobulgari – toti l-au preluat si il au. Nu intalnim insa acest a la cei din jur: nu-l au nici grecii, nici slavii.

V.B.: Altfel, Thoctomer si Basarab erau unicii boieri cumani?

N.D.: Una din noutatile pe care o aduc in cartea mea e sa spun ca nu a fost o exceptie Basarab si cu taica-su, adica filiera aceasta care creeaza o dinastie. Ei erau inconjurati de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievala erau cumane. Ori n-ai sa-mi spui ca un cneaz slavo-roman isi boteaza copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevarat. O scot unii si zic ca asa era moda. Ce moda? Nu-mi botez eu copilul crestin cu numele de Basaraba, Tancaba, Barcan sau de stiu si eu mai ce. Si sunt impresionat ca exista dintre cele mai mari familii romanesti de boieri, ca Izvoranu, Baleanu, Buzescu, care au la origine un boier cuman. Asadar, felul in care am formulat era ca Thoctomer si Basarab au format acel fier de lance care intemeiaza Tara Romaneasca. Si atunci suntem in legea universala: a trebuit un altoi de barbari nomazi ca sa avem vana sa cream un stat. Altfel, cum va explicati ca noi ne nastem cu sute de ani in spatele celorlalti: cu 6-700 de ani dupa Bulgaria, cu 500 de ani dupa Rusia, cu sute de ani dupa Polonia, cu sute de ani dupa Croatia, cu 150 de ani dupa Serbia. De ce suntem ultimii? Si va spun: suntem ultimii, pentru ca nu aveam barbarul cel bun la noi! Asta e explicatia!

V.B.: Inseamna ca trebuie sa le fim recunoscatori cumanilor. Sa nu vedem in asta o anumita umilire istorica.

N.D.: Dimpotriva! Nu e nici o umilire! Cumanii sunt oameni foarte mandri, foarte curajosi, femeile – frumoase. Daca am o picatura de sange cuman – sunt incantat!

V.B.: Prin comparatie cu cumanii, in ce fel au fost slavii lideri si oameni de rand printre romani?

N.D.: Au fost lideri in anumite comune, dar a existat si un amestec de populatii. Mi-o explic prin faptul ca avem prea multe cuvinte privitoare la viata agricola, care vin de-acolo. Acestea nu-ti vin de la un stapan, vin de la colegul cu care iti lucrezi tu pamantul. Am un pasaj intreg, in carte, in care arat ca atata vreme cat gospodar, prispa, ogor, ograda, gasca, cocos, izlaz, zavoi etc. – toate acestea sunt slave – inseamna ca a fost un amestec de populatie la nivelul de jos.

V.B.: Domnule Djuvara, vi-i ridicati in cap pe intelectualii basarabeni si bucovineni. Latinitatea e considerata de ei – ultima reduta (sau daca nu ultima, atunci cea mai substantiala) de motivare a romanitatii lor. Daca veniti si discutati despre o latinitate discutabila, apoi despre o cumanitate a noastra – chiar Basarab, iata, e cuman (Basarab-Basarabia) – le luati acestor intelectuali pamantul de sub picioare. Le turnati apa la moara celor care se straduiesc sa demonstreze originea slava/orientala a moldovenilor/basarabenilor, de unde se arata ca nejustificata pretentia moldovenilor de a se regasi printre ingredientele natiunii romane. Ce justifica unitatea noastra nationala?

N.D.: Aicea trageti niste concluzii cu totul eronate!

V.B.: Va rog sa ma corectati!

N.D.: Sigur. Mai intai, dupa cum ati spus-o chiar Dumneavoastra la inceput: romanul are o putere de asimilare extraordinara. Asa ca toti cei – de origine slava sau de origine cumana – care s-au gasit in mijlocul romanizatilor au fost asimilati. Cum va explicati ca toti acestia au preluat limba? Au ramas minoritari si s-au adaptat perfect romanilor. Ca la un moment dat au fost sefi – asta e altceva. Cnejii au fost stapani peste sate, iar muncitorului fara pamant i se spunea ruman. Este o dovada, daca vreti, ca bastinasul nu avea pamant, pentru ca slavul devenise proprietar – in anumite regiuni, nu peste tot. Mosnenii de la munte – ei, probabil, ca sunt pe undeva de origine daco-romana mai pura. E foarte interesant cum cu veacurile a scazut numarul mosiilor de mosneni si a crescut numarul celor boieresti. E vorba de veacurile al 16-lea, al 17-lea si chiar al 18-lea. La inceputurile statelor romanesti sa stiti insa ca satele ocupate de mosneni in Muntenia si de razesi in Moldova erau cam jumatate. Carevasazica elementele bastinase, vechi au fost intotdeauna majoritare. Chiar si acolo unde slavii au devenit proprietari si l-au considerat pe muncitor ruman – adica muncitor fara pamant. Deci rumanul nu era rob, ci un taran neproprietar. Si mai e ceva, ce istoricul P.P. Panaitescu observase in mod foarte inteligent: avem acelasi lucru in Franta, doar ca inversat. Franc, adica liber e numele invadatorului germanic. Si au ramas cuvintele franc, franchete, iar sloboziile se numeau Villefranche si Francheville! E acelasi fenomen: seful isi lasa numele localitatii, iar muncitorul fara pamant este galo-romanul sau daco-romanul. La noi i s-a spus ruman – muncitorului, acolo i s-a spus stapanului – franc. Asadar, sa nu trageti alte concluzii! Ii asigur pe intelectualii basarabeni si bucovineni ca romanitatea este aceeasi peste tot. Bun si captivant articol, il citisem inca pe foaie, acu este digital, vi-l propun citirii…

In hartile europene de la Venetia, de la Bizant, Muntenia intreaga este numita timp de sute de ani Cumania.
Cumania was also preserved as part of the Roman Catholic ecclesiastical structure with a „Diocese of Cumania” existing until 1523 in what is now Romania.
––––––
Creştinarea cumanilor s-a produs după 1223, undeva pe Milcov. Imediat s-a construit o catedrală, dar episcopia n-a ţinut decât puţin peste un deceniu. În anul 1239, cumanii, văzând că vine valul mongol, s-au speriat şi au cerut voie regelui Ungariei să intre în regatul său. Au trecut Carpaţii în masă. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a dovedit că n-au plecat chiar toţi, vezi cazul Basarab I. Cei care se căpătuiseră, strămoşii viitorilor boieri sau cnezi – „majores terrae“ – n-au plecat.

La noi chestiunea era confuză. Noi nu aveam absolut niciun document înainte de naşterea voievodatului Ţării Româneşti
Neagu Djuvara.
De ce au ales Basarab I şi Nicolae Alexandru, urmaşi ai fosştilor lideri cumani botezaţi catolic, calea ortodoxiei pentru Ţara Românească? Sau de ce a fugit la est de Carpaţi, în nucleul viitorului stat moldovean,ortodoxul voievod Bogdan I,cneaz din Maramureş, din demnităţile rezervate lui de regele maghiar după ce s-ar fi botezat catolic? Sunt tot atâtea întrebări care se rezumă, în fond, la una singură: De ce suntem ortodocşi?

Răspunsul nu este deloc simplu şi clar, ci se înscrie sub semnul paradoxului, alături de originea latină a poporului român, peste care, timp de o mie de ani, au trecut valuri de migratori ce aveau potenţialul creării unui stat medieval pe alte coordonate şi care ar fi putut să fie în etnogeneza poporului român ce au fost francii pentru francezi, bulgarii pentru slavii sudici sau ungurii în Panonia. Aceştia ar fi putut să dea numele, limba şi chiar religia noului stat. Niciuna dintre acestea nu s-a petrecut
„Basarab” ar însemna în cumană „prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul – mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană. Terra Transalpina=Dincolo de munti= Ungrovlahia= Havaselve=Havasalföld (șesul înzăpezit), în limba maghiară= Eflak (derivat din Vlah) în Imperiul Otoman=Țara Românească.
––––––––
Neexistând un stat, şi deci o cancelarie care să emită acte oficiale, se explică şi de ce documentele interne cu privire la istoria noastră lipsesc cu desăvârşire timp de 1000 de ani, adică până la întemeierea statelor medievale româneşti în secolul XIV.
Acest vid politic i-a făcut pe mulţi români să se simtă scoşi din istorie: „Simpla perpetuare a unui element românesc amorf, supus diverselor stăpâniri străine, nu pare o soluţie convenabilă. Mărturisit sau nu, ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de 1000 de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiţii politice adânc înrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine”, scrie Lucian Boia, în cartea sa „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

8. Trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la folosirea exclusivă a alfabetului latin s-a realizat treptat, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Cronologie
271 Retragerea Aureliană. Teritoriul Daciei este părăsit de administraţia romană, însă creştinismul începuse deja să se răspândească, chiar dacă era o religie persecutată

286 Prima împărţire a Imperiului Roman între Diocleţian şi Galeriu

313 Edictul de la Milan, dat de împăratul Constantin, prin care religia creştină este permisă în imperiu
325, 381 Primele două Sinoade Ecumenice ale Bisericii în care se compune Crezul

364 A doua împărţire între Valentinian (Apusul) şi Valens (Orientul)

379-395 Teodosie cel Mare este ultimul împărat al întregului Imperiu

395 Ultima împărţire a Imperiului între Honorius şi Arcadius

447, 589 Sinoadele de la Toledo, unde apare adaosul „Filioque“ în simbolul de credinţă-Crezul
451 Sinodul IV Ecumenic (Calcedon) lărgeşte jurisdicţia Constantinopolului asupra Pontului şi a Traciei
476 Imperiul Roman de Apus dispare

472-519 Schisma acachiană (prima ruptură a celor două Biserici)

527-565 Împăratul Justinian recucereşte o parte din vechiul Imperiu de Apus. Imperiul Bizantin e la apogeu

602 Marea invazie avaro-slavă; structura populaţiei din Balcani se modifică radical

610 Sunt chemaţi sârbii de împăratul Heraclie la graniţa de vest a Imperiului

672 Bulgarii hanului Asparuh trec Dunărea şi supun triburile slave

692 Sinodul Trulan II stabileşte egalitate onorifică şi în drepturi între patriarhiile Roma şi Constantinopol

731-732 Împăratul Leon III Isaurul trece Iliricum Oriental, Italia de Sud, Creta şi Sicilia sub jurisdicţia Constantinopolului, spre marea nemulţumire a Romei

800 Papa Leon al III-lea încoronează un rege franc, pe Carol cel Mare, ca „împărat“ al Imperiului Roman de Apus, ceea ce era o jignire adusă împăratului din Constantinopol

860 Ruşii din Kiev atacă Constantinopolul

861-863 Disputa dintre Patriarhul ecumenic Fotie şi Papa Nicolae I în privinţa dorinţei de supremaţie a Papei peste toată Biserica (primatul papal). Papa excomunică pe Patriarhul Fotie şi clerul ortodox

863-886 Acţiunea de misionarism ortodox întreprinsă de Kiril şi Metodie în spaţiul slav (sârbi, bulgari şi slavi vestici). Cei doi compun alfabetul glagoritic şi pe cel chiril, precum şi Liturghia în slavă

864 Creştinarea bulgarilor sub hanul Boris, devenit Mihail I

866 Conflictul Roma-Bizanţ pentru creştinarea bulgarilor (deşi creştinaţi oficial de Constantinopol, Papa Nicolae I le trimite şi el misionari). Acţiunea Papei este condamnată de Patriarhul Fotie, care îl excomunică pe Nicolae I

893 Se reiau legăturile dintre cele două scaune patriarhale

896 Ungurii ajung în Câmpia Panoniei şi a Tisei

927-969 În timpul ţarului Petru I, împăratul bizantin recunoaşte un patriarh bulgar, dar acesta nu este validat de Biserica Constantinopolului

953 Gyula, al doilea demnitar al hanului maghiar, e creştinat la Constantinopol. El se întoarce în regiunea pe care o controlează, Alba Iulia, cu un episcop ortodox – Ierotei. Fiica lui Gyula, Şarolta, se căsătoreşte cu Gheza şi din căsătoria lor se naşte Vajk (Ştefan cel Sfânt al Ungariei)

988 Cneazul Vladimir al Kievului, căsătorit cu sora împăratului bizantin Vasile al II-lea, îi creştinează pe ruşi

997-1038 Ştefan cel Sfânt al Ungariei introduce ritul latin

1025 Ţaratul bulgar dispare, cucerit de împăratul bizantin Vasile al II-lea

1054 Schisma cea Mare: Patriarh ecumenic era Mihail Cerularie, iar Papă, Leon IX. Anatema a fost dată de Cardinalul Humbert de Silva Candida asupra Patriarhului ecumenic, asupra clericilor şi credincioşilor ortodocşi. Câteva zile mai târziu, Cerularie a rostit o anatemă similară împotriva Bisericii Romane. Abia în 1965, printr-o declaraţie comună, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagora I au ridicat blestemele rostite în urmă cu 900 de ani

1071 Bătălia de la Manzikert, în care armata bizantină e înfrântă zdrobitor de turcii selgiucizi. Aceştia pătrund în Asia Mică

1096 Încep cruciadele. Căderea locurilor sfinte sub controlul necreştinilor a tulburat lumea creştină, iar la iniţiativa împăraţilor bizantini, sprijiniţi de papa, cavalerii occidentali au început o serie de războaie sfinte numite cruciade. Doar prima cruciadă şi-a atins ţinta fiind recucerit pentru o vreme Ierusalimul

1186 Răscoala fraţilor Petru şi Asan în Balcani împotriva Imperiului Bizantin. Apare cel de-al doilea Ţarat Bulgar

1191 Regele maghiar începe colonizarea saşilor în Transilvania

1187 Ierusalimul cade şi în mâinile sultanului Saladin. Va urma cruciada a III-a

1197-1207 Ioniţă Caloian, ajungând la conducerea Ţaratului Bulgar şi dorind titlul de împărat şi un patriarh pentru vlaho-bulgari, încheie o unire cu Roma în 1204, revocată ulterior

1204 Cruciada a IV-a e deturnată către Constantinopol. Apare Imperiul Latin (1204-1261), împăratul bizantin şi patriarhul se retrag la Niceea
1234 Scrisoarea Papei Grigore IX către regele maghiar Bela al IV-lea despre existenţa în episcopia cumanilor a unor clerici greci care îl încurcă pe episcopul catolic

1235 Este recunoscută Patriarhia bulgară de la Târnovo de către patriarhul ecumenic; această patriarhie dispare în 1393, când e cucerită de turci
1241 Marea invazie tătărască

1247 Diploma Cavalerilor Ioaniţi, în care sunt menţionate formaţiunile prestatale dintre Carpaţi şi Dunăre

1330 Bătălia de la Posada. Basarab I îl învinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou câştigând independenţa ţării sale

1347 Dragoş e trimis să înfiinţeze o marcă de apărare la est de Carpaţi. Aici e nucleul viitoarei Moldove

1359 Urmaşul lui Basarab, Nicolae Alexandru, mută mitropolia de la Vicina la Curtea de Argeş, iar Iachint devine primul mitropolit al Ţării Româneşti

1359 Bogdan I fuge din Maramureş în Moldova, unde pune bazele statului medieval moldovean

1401 După îndelungi tratative care au început cu Petru I Muşat, Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte Mitropolia Moldovei în timpul lui Alexandru cel Bun

Despre Ovidiu
Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. (Plutarh)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: