O baie cu … Fani


Povestea ce v-o spun acum e adevarata si mi s-a intamplat cand eram la virsta de 11 ani.
Mama mea a deschis un atelier de tricotaje si a angajat 3 femei care lucrau la confectii.
Eu,chiar in aceaasi perioada eram in vacanta mare si am primit ordin de la mama sa supraveghez cum merge munca in lipsa ei, deoarece era plecata de mai multe ori pentru afaceri.
Pe una din lucratoare o chema Fani si venea cu o rochita mini si cu o bluzita decoltata bine.
Cald,august, transpiratie…numai femei…
Eu practic aveam ochi numai pentru ea si nu mi-i puteam desprinde de pe formele ei.
Fiind o fata curata facea baie de trei ori pe zi si curios nu inchidea niciodata usa.
Era superba.

Avea 17 ani.
Intr-una din zile vazandu-ma ca dau tarcoale mi-a facut semn sa intru.

Eram curios.
I-am atins sanii si spre surprinderea mea nu s-a speriat.
-Hai sa facem o baie…
I-am zis ca nu nu gasesc sapunul .
-Nu, nu trebuie zicea dansa.
Si am inceput „sportul” in baie.
Stia bine sa „inoate”.
Avea un trup excelent si niste sani mari pe atunci inca nu se foloseau fetele de silicon.
A tinut sportul asta cam 2 luni pana intr-o buna zi cand mama mea m-a prins cu ia in caldarea de baie.
Imediat a dat-o afara de la serviciu, si mi-a zis?
-Asta-i supravegherea ta?
De atunci am fost cu Fani ca sa continuam sportul nostru.
Cu timpul s-a casatorit si eu am luat-o cu alte fete.
Dar pe Fani n-am uitat-o.
24 octombrie 2003

Am avut o franţuzoaică…


Aceasta e o intamplare adevarata. Din pacate.
Sper frumoasa, sexi…
Fratilor va povestesc acum ce-am patit cand aveam 20 de ani si mi-am terminat studiile.

Dupa un timp scurt mi-am gasit un loc de munca ca tehnician de electricitate la o fabrica de ciocolata Recunosc eram cam rusinos si naiv, scopul meu era sa-mi adun o suma de banii ca sa pot calatorii in tariile europene din occident.
Bine, hai ca imediat intru direct la subiect.
Am trecut un examen pot sa zic cam greu, dar l-am reusit cu un mare succes si-am intrat in campia muncii unde turele m-asteptau sa-mi ordoneze viata.
Era un laborator care verifica calitatea ciocolatii, tiu minte ca doamnele si fetele mai tinere care verificau calitatea erau atat de frumoase si elegante si parfumate, pot sa afirm cu mina pe inima ca nu exista un barbat care rezista in fata lor.
Eu fiind atat de rusinos si tanar nu speram la ceva. Erau destui care le dadeau tarcoale.
Intr-o seara am plecat spre serviciu si mergand spre fabrica, in intunericul drumului mi s-a alaturat o tanara care ma vrajit imediat cu frumusetea ei. Era atat de frumoasa parca era o papusa.
Am continuat sa merg alaturi de ea si inima imi batea cu putere ca nu stiam ce sa spun.

Tot ea a deschis discutia si cu o voce fina si calda, cu un accent frantuzesc m-a intrebat daca nu cumva cunosc directia fabricii de ciocolata.
Auzi la ea ce coincidenta.
Cu vocea tremurata i-am raspuns ca si eu merg la fabrica…
Pe drum mi-a mai pus tot felul de intrebari la care eu i-am raspuns si astfel timiditatea mi-a mai disparut.

Cand am ajuns parca eram prieteni.
Ami vazut-o mai bine in lumina si vraja s-a accentuat cat era de eleganta si sexi.
O chema Antonia.
Va dati seama, inima mea ce s-a aprins.
Lucra la un ziar si venise sa faca un reportaj despre laboratorul nostru. Inca din prima zi s-a integrat in colectiv si statea de vorba cu multa lume …si noaptea venea sa stea de vorba cu mine… Ne imprietenisem bine.
A fost cea mai frumoasa perioada cand tura de noapte nu mi s-a mai parut un calvar.
In a doua, sau a treia noapte, nu mai tin minte stateam si lucram cand a venit la mine si m-a rugat sa aranjez niste lucruri intr-un colt al vestiarului.

Cand am terminat si m-am intors ea era in fata dulapului ei si tocmai isi scosese halatul.

Ramasese in chiloti si sutien.
Nu mi-am putut abtine un: ooooo!
S-a intors si zambetul ei cald imi spunea: vino… il tin minte si acum.
Va spun sincer cu nu am putut sa rezist si am lasat orice urma de timiditate si in cateva secunde eram cu ea in brate si ne sarutam cu disperare.
Ma incinsesem si ma gandeam daca vine cineva sa ne prinda acolo, insa nimeni n-avea treaba cu noi.
Am petrecut cu ea noaptea in vestiarul laboratorului de ciocolata.
Bineinteles ca tot ea a avut initiativa si dupa ce si-a scos sutienul am putut admira ce sani superbi si rotunzi cu sfarcurile mici avea.
M-a dezbracat de halat si de celelate haine si nu-mi venea sa cred ca toate astea mi se intampla mie.
Parfumul intrase de tot in mine si eram vrajit.
Cand am ramas in pielea goala m-a tras spre ea si din priviri m-a indemnat sa-i dau si ei jos chilotii.
I-am apucat cu mainile si pe masura ce-i coboram ma aplecam si eu din genunchi pana am ajuns cu fata indreptul acelei zone…atat de dorite.
Avea un triunghi frumos si cum stateam eu si-l admiram am simtit cum imi impinge cu mana capul catre el.
Am apucat-o cu ambele maini de fundul ei tare si fata mea se mangaia cu parul ei pubian.
Tot ea m-a tras in sus si apoi s-a asezat pe spate pe o banca ingusta din vestiar.
Cand m-a tras catre ea eu am incalecat banca si acolo s-a desfasurat una din cele mai frumose intamplari de dragoste din viata mea.
Din pozitia aia am patruns-o adanc cand si-a incolacit picioarele in jurul meu.
N-a durat mult ca eram incepatori amandoi dar asa de bine ne-am strans in brate dupa, c-am simtit ca inima mea ii apartine pe vecie.
Acea noapte a fost prima dintr-un sir lung de nopti si zile petrecute in vestiar, dar si acasa la ea unde ne iubeam de cate ori aveam ocazia.
Ne placea tare mult la amandoi.

Cand eram impreuna nu mai faceam nimic altceva, decat dragoste si tot ea era cea care ma inemna de fiecare data sa schmb pozitiile.
De atunci mi-a disparut si timiditatea si rusinea cand sunt langa o femeie frumoasa si nu ma gandesc decat la momentul cand…
Ca orice poveste frumoasa si aceasta a avut un sfarsit frumos…dar tragic.
Am luat-o de nevasta.
De ce tragic?
6 decembrie 2003  

Melek Amet: Nicu Ceausescu era un barbat extraordinar de frumos si de sarmant, un adevarat dandy. Orice femeie se simtea atrasa de el. Si eu l-am placut, dar fusesem sotia lui Trofin


Adrian Sirbu regiza paradele de moda. Lui Irinel Columbeanu i-au placut de tinerel manechinele. Botezatu a iubit fara speranta o femeie maritata, iar Becali, zis Tintaru’, s-a remarcat ca organizator al petrecerilor pentru fotbalisti. :(Melek Amet, Andi Antemia, Rodica Protasievici si Ilinca Vlad, citiva dintre „copiii mamei Zina“ de la Casa de Moda Venus.)

Erau putine manechine la acea vreme in Romania, in jur de 30, baieti si fete, impartite la Apaca, UCMB – care cuprindea cooperativele Casa de Moda Venus, Avintul Imbracamintea sau Sporul –, UCECOM si Centrala Tricotajelor. Cei mai multi dintre tineri ajungeau prezentatori de moda prin concurs. Anunturile erau facute in presa vremii. O data angajati, invatau „din mers“, unul de la altul, sa se miste pe podium si sa se machieze. Aveau un program fix, de citeva ore, in care se puneau la dispozitia croitorilor si a designerilor, pentru probe de haine.

Paradele se desfasurau, de obicei, dupa-amiaza, iar cele mai grandioase aveau loc la Intercontinental. Majoritatea erau realizate de Adrian Sirbu, patronul de azi al PRO TV, pe atunci regizor la Sahia. El se ocupa de regia, sunetul si luminile prezentarii. Daca pentru paradele Casei de Moda Venus nu se putea folosi muzica straina, la cele de la Apaca, organizate in special pentru Corpul Diplomatic, aveau „dezlegare“ hituri internationale, precum „Joe le taxi“ al Vanessei Paradis. „Insa cind a murit Brejnev, a trebuit sa defilam pe podium pe marsuri funebre si muzica clasica. Dar ne adaptam la orice“, spune Eugenia Enciu, fost manechin al Casei de Moda Venus. Prezentatorilor de moda li se puneau la dispozitie doar hainele, in privinta accesoriilor nu le raminea decit sa se descurce. „N-am avut alta varianta decit sa ne aducem de-acasa pantofi, cizme, curele, cercei, margele, ciorapi“, continua Eugenia. „Il sunam pe tata, la Timisoara, sa-mi cumpere din tirgul de vechituri catarame, pe care le imbracam in materiale din care erau facute rochiile, confectionindu-ne astfel curele.
De asemenea, din nasturi ne faceam clipsuri“, adauga Lavinia Sirbu, fost manechin la Apaca, prima sotie a lui Adrian Sirbu. Dar merita efortul. Salariul era frumusel, minim 1.700 de lei, plus facilitati, precum bonuri valorice pentru coafura si manichiura, reduceri consistente la haine scumpe si moderne ori deplasari in strainatate.
„Eram cel mai bine imbracati barbati din Romania“, spune Liviu Ionescu, in acea vreme manechin la Apaca, proprietarul de azi al Agentiei de modele MRA. Divort cu cintec de fiul unui nomenclaturist Invidia si mincatoriile se manifestau cel mai adesea atunci cind urma o deplasare in strainatate. „In perioadele acelea se primeau anonime in draci la Securitate, ca X sau Y sa nu plece, pentru ca intentioneaza sa ramina in strainatate. Toti avem dosare, sint sigur de asta. Ar fi interesant de stiut care dintre noi turna“, adauga Ionescu.
Melek Amet, pe atunci manechin la Casa de Moda Venus, era frecvent taiata de pe listele pentru deplasari. La inceput, din cauza originilor sale musulmane, apoi, dupa divortul de Mircea Trofin, fiul unuia dintre viceprim-ministrii lui Ceausescu. „Nu a fost de acord sa divortam, de aceea mi-a facut astfel de greutati. Nu am luat nimic de la el, dupa ce ne-am despartit. Aveam 18 ani cind ne-am casatorit, iar mariajul nostru a durat trei ani. M-a cucerit cu serenadele pe care mi le facea si cu poeziile pe care zicea ca mi le-a scris. Nu pot insa uita ca datorita lui am ajuns manechin la Venus“. Botezatu a refuzat strainatatea Catalin Botezatu n-a vrut sa ramina in strainatate desi, dupa ce fusese desemnat cel mai bun manechin european, a primit oferte sa profeseze „afara“. Avea putin peste 19 ani si trecusera doar trei luni de la angajare.

Melek a fost una dintre cele mai populare şi apreciate modele de dinainte de 1989, a făcut parte din generaţia de aur a manechinelor din România şi a preţuit mai mult decât oricine strălucirea vieţii. În vremurile gri din acea perioadă, ea a întruchipat eleganţa desăvârşită.
Nu a facut-o, pentru ca ii placea viata pe care o ducea aici. „Aveam un salariu bun, un Opel Ascona Manta – doar eu si Hagi posedam o astfel de masina, faceam deplasari in strainatate, imi permiteam vacante excentrice, participam la petrecerile mondene de weekend, organizate la vilele de la Snagov si Saftica“. In schimb, colegul si prietenul lui de la Apaca, Liviu Ionescu, visa sa ramina in strainatate.

A cerut azil politic in Franta, in 1989. „Eram cazati in sediul Ambasadei Romaniei de la Paris. In ziua in care am vizitat Luvrul, am fugit din grup. Peste noapte, m-a gazduit un roman stabilit in Franta, care era ghid turistic. E vorba despre Dan Chisu“. Pasiune nebuna pentru o femeie maritata Tot la UCECOM era angajata ca manechin Dana Opsitaru, o femeie frumoasa pentru care Catalin Botezatu a facut o pasiune nebuna. Dana insa era casatorita si avea un baiat. Sotul ei era capitanul echipei nationale de baschet a Romaniei. Cind Dana a emigrat in Germania, impreuna cu sotul si copilul, Romanita Iovan a fost luata la intrebari de un ofiter de Securitate. „Cu citeva zile inainte ca ea sa fuga din tara, am fost impreuna la Moscova, pentru o prezentare. Am locuit in aceeasi camera, in sediul Ambasadei Romaniei. S-a crezut ca as fi stiut de planul Danei. Desi eram prietene foarte bune, ea nu a riscat sa-mi marturiseasca ceva despre asta“, continua Romanita. O alta frumusete a acelor ani era Anisoara Verdes, fata care aparea pe ambalajele ciorapilor Adesgo. „Brooke Shields a Romaniei“, cum era botezata, a fost remarcata de multi barbati in voga atunci, unul dintre acestia fiind un important fotbalist dinamovist. Nu s-a lasat impresionata. Ani era o fata extrem de cuminte, care fugea de mondenitati. „Eram si foarte timida. Cind ieseam pe podium, incercam sa nu ma uit in sala, sa nu ma intimideze cineva. Nu-mi placea sa merg la petreceri. De cele mai multe ori incercam sa ma fofilez“, spune ea. A ramas in memoria publicului ca „fata de pe ciorapi“, desi a aparut in numeroase calendare si cataloage de moda ori in reclame pentru Fabrica de cosmetice Miraj. In toti acesti ani, a primit atit de multe perechi de ciorapi de la Adesgo, incit a incaltat toata familia, vreme indelungata. „Am avut atit de multe perechi, ca mi-au ajuns mult dupa 1989“, marturiseste Ani.

Zina Dumitrescu
Manechinele, rivalele balerinelor de la Melody Fetele „mamei Zina“, de la Casa de Moda Venus, erau, la acea vreme, Ilinca Vlad, Melek Amet, Eugenia Enciu si Rodica Protasievici. „Zilnic, Zina facea crize de bila din cauza noastra. Asta pentru ca, pe la ora 12.00, cind avea nevoie de noi la probe, noi eram la Capsa, sa luam micul-dejun!“, povesteste Rodica. Fetele descriu perioada de zece ani, cit au fost manechine la Venus, ca pe una frumoasa si nebuna. „Noi eram «divele» admirate, rasfatate si curtate de barbati. Primeam superbe cosuri cu flori, la fiecare prezentare. De asemenea, consumatia noastra din restaurante era achitata de admiratori secreti. De nenumarate ori, ni se trimitea la masa cite o sticla din cea mai scumpa sampanie, noi nestiind din partea cui vine“, adauga aceasta. „Alteori, primeam inele in orhidee“, adauga Melek. „Eram magulite de aceste gesturi. Barbatii stiau sa admire fara sa fie mitocani. Mi-e dor de acele vremuri, cum mi-e dor de o scrisoare de dragoste trimisa prin posta“, continua Rodica. Frumoasele spun ca au fost cumintele. Eugenia era maritata, avea un copil si, cum isi termina treaba, „fugea“ acasa. Rodica a trecut printr-o casnicie, a facut un copil si apoi, citiva ani buni, a fost indragostita de un singur barbat. Iar Melek a avut, dupa divortul de Mircea Trofin, doua logodne lungi de trei, respectiv patru ani. „Seara, mergeam in Barul Melody. Se crease o rivalitate intre noi, manechinele, si balerinele de la Melody.

Uneori aparea si Nicusor Ceausescu. Venea s-o vada pe cintareata Janina Matei, dupa care era topit. Era un barbat extraordinar de frumos si de sarmant, un adevarat dandy. Orice femeie se simtea atrasa de el. Si eu l-am placut, dar fusesem sotia lui Trofin… Stiu ca nu s-a dat niciodata la nici una dintre manechine“, ne marturiseste Melek. Gigi Becali organiza petreceri reusite In weekend, odraslele celor mai importanti oameni din stat organizau petreceri somptuoase la Snagov sau la Saftica. „Erau petreceri la care se serveau, printre altele, miei la tava, pe pat de orez cu stafide, si sampanie. Tirziu, in noapte, veneau si lautarii“, continua aceasta. Cele mai frumoase petreceri erau organizate de baietii ministrilor Stefan Andrei si George Macovescu. De asemenea, Gigi Becali, zis si Tintaru, era un apreciat organizator de chefuri pentru fotbalisti. Horatiu Nicolau, Gheorghe Hagi, Serghei Mizil, Mindra Gheorghiu, nepoata lui Gheorghiu-Dej, Mircea Trofin, Irinel Columbeanu se gaseau deseori printre invitatii petrecerilor cu circuit inchis. De pe-atunci, Irinel avea o slabiciune pentru manechine. Fiul sefului gospodariei de partid era amorezat de Mariana, un manechin de la Centrala Tricotajelor. Acolo era colega cu Eugenia Stefan, cea care avea sa devina celebra sub numele Janine. Ulterior, Iri s-a indragostit de Romanita Ciolcan, actuala Iovan. Janina era si ea o femeie curtata de celebritatile vremii. „Era superba, avea sini mari, parul rosu si pielea mereu bronzata“, o descrie Botezatu. Relatia ei de iubire cu tenismanul Florin Segarceanu era de notorietate la acea vreme. Peste ani, Janina avea sa devina cea de-a doua sotie a lui Adrian Sirbu. Calin, fiul Violetei si al ministrului de Externe Stefan Andrei, era si el un admirator al manechinelor, una dintre iubirile sale fiind Bianca Brad, prezentator de moda la Apaca.

 

Elena Ceausescu adormea in timpul prezentarilor de la Apaca Toate hainele Elenei erau cusute de mina, iar muncitoarele nu aveau voie sa le atinga decit cu manusi. La Apaca aveau loc prezentarile simandicoase, desfasurate cu ocazia vizitelor oficiale, la care participau delegatiile straine si membrii Corpului Diplomatic. Elena Ceausescu venea impreuna cu sotia sefului statului aflat in vizita in Romania. In majoritatea cazurilor, cel ales sa-i ofere flori Elenei era Catalin Botezatu. „De cele mai multe ori insa, in timpul paradelor, aceasta adormea“, marturiseste Botezatu. La prezentarile de gradul zero, fabrica se umplea de securisti cu microfoane in cravata. Manechinele erau instruite sa nu faca pe podium miscari bruste, iar baietii sa nu-si bage mina in buzunarul de la haina. Fetele nu aveau voie sa fie machiate strident si nici sa aiba vreo coafura excentrica. „La o prezentare, am fost aleasa sa ii ofer flori lui Nicolae Ceausescu. Am fost controlata in git, in urechi si de ganglioni, la ceafa. Nici pina in ziua de azi n-am inteles de ce m-au cautat de ganglioni“, isi aminteste Lavinia Sirbu. Fabrica de la Apaca era frecvent vizitata de clienti din strainatate. De pe atunci, aici se lucra in regim lohn pentru mari case de moda, precum Donna Karan, Christian Dior, Gucci, Yves Saint Laurent sau Pierre Cardin.

Lavinia Sarbu
„Pentru Elena Ceausescu insa exista un atelier special, pe linga Ambasada Germaniei. Toate hainele pe care urma sa le imbrace erau cusute de mina, iar muncitoarele nu aveau voie sa le atinga decit cu manusi“, continua Lavinia Sirbu. „Manechinele de la UCECOM erau obligate, la incadrare, sa semneze o hirtie prin care se angajau sa anunte cu sase luni inainte, in cazul in care intentionau sa se casatoreasca cu un cetatean strain.
Denisa, una dintre colegele mele, s-a indragostit de un italian si, la scurt timp, l-a urmat in tara lui, nerespectind astfel contractul. Apucase sa pozeze insa pentru colectia ce urma sa se lanseze pe piata. Fotografiile ei au aparut in catalog, dar stii cum? I-au inlocuit capul!“, ne marturiseste Romanita Iovan.

Tariceanu si Oprisan, manechine de ocazie, politicieni de cariera Marian Oprisan, presedintele Consiliului Judetean Vrancea, si insusi Calin Popescu Tariceanu, premierul Romaniei, au cochetat cu modelingul pe vremea cind erau tineri si subtirei. Primul s-a remarcat pe plan local, aparind pe podium in prezentarile de la Focsani, in perioada 1984-1990, cind era angajat la Fabrica de Confectii din localitate. Cel de-al doilea aparea in 1971 in paginile revistei „Modern“, in postura de fotomodel. Inedita descoperire a fost facuta anul trecut de revista „VIP“. „Modern“ era cea mai importanta publicatie dedicata modei in perioada comunista. Fostul prim-ministru a avut insa o cariera meteorica in acest domeniu. Ceilalti manechini nu-si amintesc sa-l fi vazut pe podiumurile de moda si nici sa fi fost angajat in domeniu. Frumosi au fost, celebri sint inca Standardele cu care s-au obisnuit fostele manechine inainte de ‘89 se regasesc si in viata lor de acum. „Ce faceam noi, ca modeling, era o caricatura, eram total defazati. Mi-am dat seama de asta cind am ramas in Franta“, concluzioneaza Liviu Ionescu. Cu toate astea, pentru toti cei intervievati, aceea a fost cea mai frumoasa perioada. Ce au facut fostele modele, dupa 1989, am aflat tot de la ele.

In 1993, Liviu Ionescu a infiintat Agentia de modele MRA, pe care o conduce cu succes si in ziua de azi. El le-a descoperit pe celebrele manechine Elena Baguci, Catrinel Menghia sau Alina Puscau. Dupa ce a divortat de Adrian Sirbu, Lavinia a continuat sa aiba grija de fetele pe care le au impreuna, Alma si Ana. A intrat in afaceri avindu-l ca partener pe dl Seroussi, proprietarul magazinului Nr. 36. De curind, Lavinia Sirbu a absolvit Facultatea de Psihologie si intentioneaza sa-si deschida un cabinet de profil. Eugenia Enciu a lucrat ani buni pentru fostii sai colegi Romanita Iovan, Janina Stefan si Catalin Botezatu, dar si pentru Irina Schrotter. De ceva vreme, are un atelier de croitorie. Ani Verdes s-a recasatorit si are doi copii. A continuat sa lucreze in modeling, ca liber-profesionista, pina in 1999, cind a ramas insarcinata cu primul copil. Pentru citiva ani, Rodica Protasievici a continuat sa profeseze ca model, in Turcia si in Austria. Dupa ce s-a recasatorit, s-a intors in tara. In prezent este divortata. Are un fiu in virsta de 25 de ani. Romanita Ciolcan si-a deschis propria casa de moda, Romanitza, la care a angajat majoritatea croitoreselor de la UCECOM. De asemenea, se ocupa de magazinul Escada, din Capitala. Este casatorita cu pilotul Adrian Iovan si in curind va deveni mama. Melek Amet a lucrat in transportul international, a vindut sucuri, autoturisme, ciocolata si rochii. Prezinta o emisiune la OTV si e proprietara Agentiei Blu Models. Catalin Botezatu a absolvit Institutul European de Moda din Italia, avindu-l ca profesor pe Gianni Versace. Designerul este actionar la mai multe restaurante si cafenele din Capitala.
Sursa Cotidianul

Nepoata lui Nicolae Ceauşescu, Mihaela Moraru-Ceauşescu face dezvăluiri despre viaţa sa amoroasă – Interviu


Trei căsnicii, două divorţuri
Primul mariaj

Mihaela Moraru-Ceausescu: „Nu aveam voie sa vorbesc in societate pentru ca lui nu-i placea, nu aveam voie sa spun bancuri pentru ca lui i se parea deplasat, nu aveam voie sa ma imbrac cum asi fi dorit eu si de multe ori ma intorceam de la usa sa ma imbrac si imi impunea sa ma imbrac cu totul altfel decat mi-ar fi placut mie, si multe, multe, multe lucruri.
Lucrurile intre noi erau din ce in ce mai grave, aparuse-ra foarte multe si violente, el fiind o persoana violenta.
Dar, fusesesm la un moment dat nu stiu el, dar eu cel putin am inceput sa-l urasc. Nu stiu, sa nu-l mai pot sa-l suport linga mine.
Familia fiind impotriva divortului, eu de cate ori introduceam o actiune de divort ca ori ce om normal, avand si documentele necesare, venea cineva – nu spunem cine, si cand ma duceam deci la divort actele numai existau.
Pina la urma am fost invitata impreuna cu mama, cu fostul sot la presedintele tarii, deci la Nicolae Ceausescu. Am fost amenintata…. in mai multe moduri.

Si am recurs la propia mea amenintare, si am spus sigur ca am bravat, evident ca nu am sange de criminal am spus; „bine daca o persoana divortata in familia Ceausescu o compromite, dar o criminala cum v-ar placea?. Pentru ca eu ii iau gatul in somn”. Sigur ca n-am fi putut face asa ceva dar a tinut. A tinut si la scurt timp tatal meu mi-a dat telefon si mi-a zis intro-du tu actele de divort.

Al doilea mariaj
Doamna Mihaela Ceausescu a trait alaturi de actorul Petre Moraru.

El inca nu era divortat, era dat afara din teatrul mic, o situatie extraordinara, si prietena mea a zis; tu esti intr-o situatie critica el este un baiat extraordinar, il cunosc de cand era copil, este si el intr-o situatie critica, s-ar putea sa va ajutati unul pe celalat sa treceti perioada aceasta mai grea, din viata voastra.
Au avut un copil

El a introdus divortul, nu eu, de data asta el a fost cel care a vrut sa divorteze, eu am intins divortul foarte mult, pentru ca eu am crezut ca-si v-a reveni, o mare greseala, el era deja cu marea lui iubire, cu Cristina, cea cu care, pentru care noi ne-am despartit si cu care a ramas pe urma 10 ani. Deci intr-adevar a fost o mare iubire in viata lui.
Al treilea sot

Pe cel de al treilea sot l-am cunoscut intr-un accident de masina provocat de mine, am intrat in toate masinile parcate si in cea al sostului meu facundu-le zob, dar zob asa curgea benzina, curgea totul, zburau farurile. Politistul m-a pus sa fac desenul accidentului. Eu numai fusesem pusa in astfel de situatii si constiincioasa, avand si putin talent la desen am inceput sa execut desenul. Am desenat Biserica Cretulescu cu turulile cu tot, cu Sala Palatului. Frumos, fata si profil , toate masinile, pe mine, pe mine cu mani picioare. Si in timp ce eu desenam a venit sotul meu la mine si mi-a zis ce faceti acolo si i-am spus ca eu desenez accidentul , si mi-a zis dar nu chiar asa, si a inceput sa rada ulterior mi-a spus ca atunci s-a indragostit de mine.”
––––––––––––

Nepoata lui Nicolae Ceauşescu face dezvăluiri despre viaţa sa amoroasă
Mihaela Moraru a trăit un calvar alături de primul său soţ, iar familia ei era împotriva divorţului de acesta. Un divorţ ar fi pătat imaginea familiei prezidenţiale, astfel că a fost nevoie să se recurgă la ameninţări pentru a fi lăsată să divorţeze.
„Am fost invitată împreună cu mama şi cu fostul soţ la preşedintele ţării, unchiul meu Nicolae Ceauşescu şi am spus: ‘dacă o persoană divorţată în familia Ceauşescu o compromite, dar un criminal cum v-ar plăcea? Pentru că eu îi iau gâtul noaptea-n somn!'”, a povestit Mihaela Moraru Ceauşescu.

Vladimir Alexe avea dreptate mama naturala a lui Ion Iliescu era tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Radu Savu „Duşcă” unchiul lui Iliescu: „zona unde a copilărit Ion Iliescu era locuită de foarte mulţi ţigani. “Străzii Ion Heliade Rădulescu, pe care stăteam noi, i se spunea «strada căldărarilor».”


Dacă ajungi în Olteniţa şi întrebi de Radu Savu, toată lumea va ridica din umeri. Numele nu spune nimănui nimic. Însă când ai pronunţat cuvântul “Duşcă”, poreclă pe care a căpătat-o în tinereţe, situaţia se schimbă. Localnicii te îndrumă imediat spre casa faimosului unchi al lui Ion Iliescu. Bătrânelul locuieşte acum într-un imobil modest de pe strada Alexandru Iliescu (n.r. – strada a fost denumită aşa după numele tatălui fostului preşedin

te al României). Îi place să stea la taclale şi abia aşteaptă să-l provoci la vorbă.

“Eu cu tatăl lui Ion eram veri. Deci lui îi vin un fel de unchi”, îşi începe bătrânelul povestirea. “Eu şi Ion suntem apropiaţi de vârstă, diferenţa dintre noi e de 7 ani. Am crescut împreună şi am avut parte de o copilărie fericită. Îmi amintesc şi acum cu mare plăcere de petrecerile pe care le dădeam pe stradă. Ion cânta cu vocea melodii populare, iar lăutarii din zonă, cu care era bun prieten, îl acompaniau cu acordeoanele. Cânta cot la cot cu ei, ce să mai… Era mare veselie şi ne strângeam cu toţii să-l ascultăm”, ne-a povestit Radu Savu. Potrivit acestuia, pe vremuri, zona unde a copilărit Ion Iliescu era locuită de foarte mulţi ţigani. “Străzii Ion Heliade Rădulescu, pe care stăteam noi, i se spunea «strada lăutarilor», pentru că cei mai mulţi din cei care stăteau aici cu asta se ocupau. În apropiere era «strada căldărarilor». Cu toate acestea, să ştiţi că era un cartier liniştit, fără scandaluri”, ne-a mai mărturisit bătrânelul. sursa Libertatea ro

Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:

Vladimir Alexe:
„”Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgaroaica, despre care oltenitenii spun ca ar fi fost tiganca caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul Ionel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada I. H. Radulescu nr. 8, strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo In prezent, pe locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje (vezi imaginea de mai sus). Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil. Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca! f!iecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara.”

Se pare ca lucrurile sunt insa ceva mai complicate, la acest capitol caci, iata ce citim in Lumea libera – in ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu:

„Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (…) s-a casatorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama a lui Ilici.

Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.

Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.

Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).
Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit in cosciug sigilat din Orientul Mijlociu.

In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan – veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar celalalt director adjunct la IRSOP

Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:

Ana Pauker si Regele Mihai 1946
„Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.

De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.

In 1990, Marita Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociatia luptatorilor antifascisti din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.

Intr-o scrisoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:

“Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic.”

Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mama, ci… de propriu-i tata. In 1931, Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu dadea deloc bine – mai ales dupa ’89 si Caderea Comunismului – ca sa apara in biografia primului presedinte al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.

Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.

Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.

Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatii din familia lui Ion Iliescu.

In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui Ceausescu, tocmai datorita dosarului beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie ’89 si Caderea Comunismului.

Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.

Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.

In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935, Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea un fiu, Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotului, Maria Ivanus s-a recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorului 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea – dand drumul la gaz – deoarece era terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen. Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut !in! instanta ca sotii se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte pe Corneliu Turianu, judecator Nicolae Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.

Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:

· Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.

· Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si ianuarie 1932, dupa care acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase aceasta.

· Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia, unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.

· In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu – Marita Iliescu – sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirma in interviu ca „incepuse sa simpatizeze cu comunismul”. Observam ca, de fapt, aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru a-i sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut, intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele „Iliescu” erau „veri”.

Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu, cel putin, pana in 1989.
Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.

BUNICUL (dupa tata)

– Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)

– S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).

– Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.

– S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.

– Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.

– Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru – tatal lui Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).

– Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.

– Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:

„Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc.

Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita.”

%d blogeri au apreciat asta: