Jessa Hinton


Fie ca pozeaza într-un studio, cu o armata de stilisti si fotografi profesionisti pe lânga ea, fie ca se
pozeaza singura prin casa sau pe unde apuca, fotomodelul Jessa Hinton a convins pe toata lumea ca este o femeie frumoasa, care merita toata atentia. Nu se stie inca daca sânii ei au fost lasati de la mama natura atât de mari si frumosi, dar privelistea oferita este pur si simplu perfecta! Cum arata fosta atleta Jessa în pictorialele profi sau în intimitate, vedeti în urmatoarele imagini!image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Regele Mihai I al României, s-a adresat astăzi naţiunii române în Parlament – 25 octombrie 2011: „Sunt mâhnit că după două decenii de revenire a democraţiei oamenii bătrâni şi bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”


Regele Mihai, care este „un ghimpe pentru actuala conducere a României”, a fost numit omul săptămânii de către cotidianul francez Le Monde.

Regele Mihai este numit omul săptămânii de către ziarul Le Monde. Prestigiosul cotidian francez a dedicat un articol de o pagină fostului suveran al României, în care îl numeşte o figură emblematică a ţării noastre.

În acelaşi timp, jurnaliştii francezi spun că Regele Mihai este un ghimpe pentru actuala conducere a ţării.

„Împlineşte 90 de ani, dar încă face clasa politică românească să trepideze”, scrie Le Monde, citat de antena3.ro.

Pentru cotidianul francez, regele este omul săptămânii. Articolul prezintă perioada ultimilor 20 de ani, când fostul monarh a revenit în România. Le Monde dezvăluie reacţia de dezamăgire a lui Mihai atunci când, pentru prima dată după aproape 50 de ani, a revăzut Bucureştiul, radical schimbat de comunişti.

Jurnaliştii scriu şi despre momentul când statul i-a retrocedat Regelui Palatul Elisabeta, unde în urmă cu decenii, comuniştii i-au cerut abdicarea.

„Aici, în acest birou, i-am primit. Mi-au spus că, dacă nu voi abdica, vor ucide 1000 de studenţi. Ce puteam să fac?”, scrie Le Monde, citându-l pe fostul monarh.

Potrivit Le Monde, discursul pe care Regele Mihai îl va susţine în faţa Parlamentului este un moment important pentru viaţa politică românească.

„Fostul suveran, gonit de comunişti în 1947, a petrecut marea parte a vieţii sale în Elveţia, în aşteptarea unei reveniri la tron. În ciuda vârstei de 90 de ani, încă speră că monarhia va fi reinstaurată în ţara sa”, mai scrie Le Monde.
––
BBC: Băsescu a boicotat discursul Regelui în Parlament

Regele Mihai s-a adresat marţi Parlamentului după mai bine de 60 de ani într-un discurs emoţionant. Momentul solemn a început cu intonarea imnului naţional.

Mulţi parlamentari ai puterii au lipsit, potrivit Antenei 3, la fel şi Băsescu şi Boc, prezenţa Majestăţii Sale fiind onorată de parlamentarii Opoziţiei, dar şi de numeroase alte personalităţi printre care şi fostul preşedinte Emil Constantinescu.

Regele a fost primit la intrarea de la Senat cu Garda de onoare şi aplauze.
La discursul Regelui din parlament au asistat reprezentanţi corpului diplomatic acreditaţi la Bucureşti, printre care ambasadorul SUA. Liderii PNL şi PSD Crin Antonescu şi Victor Ponta au fost, de asemenea, prezenţi la eveniment, dar şi Petre Roman, Sorin Oprescu, Adrian Năstase.

DISCURSUL INTEGRAL AL REGELUI:

„Alături de familia noastră, vom susţine interesele fundamentale ale României: continuitate şi tradiţiile ţării noastre”

„Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului. Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crize. Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă”, a spus Regele Mihai de la tribuna Parlamentului României.

„Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii. Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre. Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă.

Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”, a mai spus Regele în discursul său istoric.

Gerard Longuet “regimul libian este la un impas” Interviu cu Ministrrul Apararii Francez – Gerard Longuet: chiar de Gaulle a fost rebel” Même de Gaulle a dû batailler pour être reconnu après le 18 juin 1940. «Le régime libyen est dans une impasse»


Sursa Le Figaro SebastienMinistrul Apararii franceze Gerard Longuet: chiar de Gaulle a fost rebel”
Traian Basescu: cat de credibila poate fi aceasta structura atata vreme cat in fruntea acestui consiliu se afla ministrul justitiei al lui Gaddafi. eu am avut punctul de vedere ca nu trebuie sa recunoastem, pentru ca e format din ministrii lui Gaddafi, care sunt la fel de criminali, cel mult pot fi interlocutori de moment, pana se clarifica lucrurile.

Gerard Longuet, „regimul libian este la un impas”
INTERVIU Gerard Longuet a preluat funcţia de ministru al apărării pe 27 februarie 2011. Pe a cincea zi a operaţiunii forţelor occidentale în Libia, împotriva colonelului Gaddafi, a acordat primul său interviu pentu Le Figaro.

Le Figaro – Care este sensul de intervenţie militară în Libia?

Gerard Longuet – Nu acceptaţi ireversibile. Ca sa se neutralizeze forţele ofensive a lui Gaddafi. Mai mult încă nu am măsurat, în Franţa, domeniul de aplicare rezoluţia ONU 2005, care a codificat condiţiile de intervenţie internaţională în vederea protejării populaţiei civile. În Libia, am acţionat cât mai repede posibil, respectând în acelaşi timp legea. În spatele aceastei intervenţie, există o armată care a făcut posibilă operaţiunea în câteva ore – într-un teatru in care a fost acum zece zile în urmă străin. Nu sunt multe armate in lume, capabile de a face asa ceva.

În cazul în care ne aflăm în acest discurs ţinut astăzi?

Zona de zbor este acum o realitate. Rezoluţia 1973, precizează de asemenea că coaliţia dispune de toate mijloacele pentru a proteja civilii. Cu toate acestea, pune în pericol aceste populaţii, astăzi sunt tancuri, artilerie. Partea franceză, am distrus o duzină de vehicule blindate în trei zile. Acest lucru este crucial, deoarece, din moment ce aceste atacuri se fac, practic nu se mai se vede aproape nici o concentrare de tancuri. Forţele lui Gaddafi ştiu că sunt o ţintă şi că lupta este riscanta pentru ei. În mod similar, Marina nu mai este o ameninţare pentru zonele de coastă. Forţele lui Gaddafi ştiu că nu vor avea victorie militară.

Companiile aeriene nu le arata limitele lor? Benghazi a fost aproape asigurată, dar în alte oraşe sunt încă schmburi de foc de la forţele de Qaddafi?

Da. Problema acum este cum să se facă ceva in ceea ce priveste luptele din populaţie mixtă. Suntem într-o situaţie de război civil. Raspunsul se afla in cadrul rezoluţiei 1973, este de a interzice realimentare, lanţul de aprovizionare muniţie.

Sunt capabili să facă?

Da, datorită activităţii de recunoaştere şi atac la sol. Mobilizarea aviaţiei libiene durează câteva ore, de a opri tancuri câteva zile, dar finalul de lupta a infanteriei poate dura mai mult.

De ce nu trimiteţi in război elicoptere Mistral ancorate în apropiere?

Pentru că elicopterele de lucru sunt efective numai atunci când este cuplat cu infanterie de pe teren- nu putem trimite trupe terestre.

De ce Franţa sa opus că NATO sa conduca operaţiunea?

În acest tip de război în cazul în care o mobilizare a maselor este la fel de important ca mijloacele militare, hiper-reactivitate este o datorie absolută. Militarii au foarte puţin timp pentru a observa, a identifica, analiza, ca să decidă şi să distrugă obiective, după caz, aproape în timp real. Această cerinţă funcţionează bine în limba franceză. El conduce câteva secunde între a localiza o ţintă şi, a lua decizia finală ca să o distrugă.

Fiind în această coaliţie face reactivitate imposibilă?

Nu, deoarece autorităţile aeronautice din ţările participante la coaliţie se cunosc şi pentru că britanicii, americani şi francezi au obiceiul de a lucra împreună. Funcţii de coordonare sunt bazate în principal pe maşini NATO, nu avem nici o problemă de ego sau de defecţiune. Cu toate acestea, problema conducerii politice este o problemă majoră. De aceea, Alain Juppé a propus un grup de contacte de coaliţie. Daca acest rol l-ar juaca Alianţa Atlantică ar fi mai complicat. Unele ţări fac parte din coaliţie, dar nu de NATO, altele fac parte din Alianţă, dar nu au suport in coaliţie. În formula, vom folosi maşini NATO, dar nu Consiliul Nord-Atlantic va da ordine.

Esti deranjat de atitudinea lui Barack Obama?

Nu. Există realităţi geopolitice. Statele Unite a promis ca numai la operaţiunile grele vor participa cum ar fi Afganistan şi Irak. Noi înţelegem refuzul lor de a se angaja în ceva puternic încă odata din nou. Pentru Franţa şi Marea Britanie este diferit. Libia este pe punctul de a Mare Nostrum. Preşedintele consideră că sunt rezervările care ne-am asteptat cu regiunea mediteraneană. Unii au impresia ca au posibilitatea de a alege mereu având de a alege între Sicilia şi Caribda, între regimurile autoritare şi regimurile islamice. Dar aici avem de-a face cu ceva diferit, nu este nici una, nici alta.

Franţa, măsoară toate implicaţiile şi toate riscurile acestei proceduri?

Am masurat faptul că acceptarea ireversibile a fost de nesuportat. Dacă mă întrebaţi dacă am rezolvat totul în avans, răspunsul este nu.

Strategia de coaliţie, care a sprijinit pe rebeli, este contestată de faptul că acestea nu sunt în mod clar la nivel, oricum militar?

Putem da vina o populaţie defavorizata ale societăţii civile de 40 de ani să nu fie la democraţiile de succes? Chiar de Gaulle a trebuit să lupte pentru a fi recunoscut după 18 iunie 1940.

Scopul intervenţiei este Qaddafi?

Trebuie ca libieni sa decida destinul lor politic. Deja, loviturilor aeriene l-au împiedicat prin forţă de a suprima aspiraţiilor poporului său. Sperăm că clanul lui să ia decizii prompte. Suntem increzatori in capacitatea de tranziţie Consiliului Naţional (CTRL) pentru a prelua pe viitor politica Libiei.

Coaliţie este fragila. Cât timp intervenţia militară poate dura fără a fi contestata?

Problema este că vesticii sunt mai apăsati, presati decât dictatori. Dar într-o lupta pentru putere, unul care este apăsat pierde întotdeauna. Avem toate mijloacele să dureze. Puterea lui Gaddafi este într-un impas. Democraţiile sunt puternice. Ei nu trebuie să fie nerăbdătoare. Ele doar pot perturba aceasta lupta.
Sursa Le Figaro
Americanii sceptici cu privire la conducerea Franţei

Administraţia Obama ezită să spună în franceză „vă mulţumesc” pentru o direcţie în care nu se teme de „paria” politicienii.

Administraţia Obama vrea să scape de „cartoful fierbinte” Libia. Dar americanii nu vor să vadă Franţa cum isi asuma în calitate de lider al coaliţiei în fazele de viitor?

Dezbaterea intensă cu privire la problema care transfera comandă operaţiunilor păreau să ducă la un compromis.

Aceasta ar da lui NATO un „rol cheie”, dar ar păstra un exemplu de „conducere politică”, care este distinctă de Alianţă, după cum doriţi de la Paris.

Ei au dezvăluit, totuşi, rezerve serioase de la Casa Albă vis-à-vis de afirmare al rolului francez.

Confruntându-se cu un aviz alergic la orice implicare militara în teritoriile musulmane, practicate de către Congres pentru a fi depăşit de prerogativele sale constituţionale, obsedat de reconstrucţie „America House”, Barack Obama a precizat, luni, că americanii sunt o destinate pentru a trece bagheta la comanda operaţională a partenerilor săi de „cateva zile.” „Obama a dezvoltat doctrina sa de intervenţie” lumina „şi limitată în timp”, spune Washington Post cronicar Jim Hoagland.

„Pozitia sa reflectă publicului american, care simpatizează cu rebelii, dar libieni nu vor plăti un preţ greu.”

„Nimeni, inclusiv SUA, are un obicei de funcţionare în cazul în care americanii joacă roluri de sprijin”, spune un observator francez. Dezacordul cu privire la NATO

Totuşi, în ciuda aceastei dorinţe de a „împartă povara”, America rămâne ambivalent.

În cazul în care puterea lui Sarkozy a câştigat admiraţia unora dintre clasei politice americane, fapt care l-a determinat pe Obama să comită, un amestec de ironie şi de scepticism continuă să prevaleze în capacităţile franceze şi europene.

„De la al doilea Război Mondial la afacerea Irak, stereotipurile mor greu, şi americanii nu-şi dau seama că Franţa este una dintre puterile militare – singurul capabil de a acţiona”, spune Hoagland.

În ciuda multilateralism lor noul crez, Statele Unite se luptă să se gândească la ei înşişi într-un rol de sprijin. Ei se consideră doar posibilitatea de a „umple de cele mai multe misiuni. În cazul în care alte naţiuni renunta, trebuie să ne asumam întreaga povară, ” avertizează David Brooks din New York Times.

În plus, în cazul în care militarii francezi şi americani cooperează în Afganistan sau Djibouti, refuzul francezilor pentru a pune operaţiunea sub comanda NATO a fost primit de către birocraţia de la Pentagon ca un damf de incapacitatea ar trebui să joace clasa franceză. „Administraţia este mulţumita cu iniţiativa Franţei.

Dar adevărul este că aceasta poate merge si singur, fără structuri din SUA şi NATO „, notează expertul Damon Wilson a Consiliului Atlantic, vorbind de” frustrare „, în Washington. „Conducerea din Franţa nu ar fi diluat în NATO, în timp ce acest lucru ar fi o dovadă a importanţei restabilirei sale”, a argumentat marţi.

Dar francezii au invocat reticenţa Araba vis-à-vis de Alianţă de Vest şi problema de „flexibilitate de decizie” să-şi apere punctul lor de vedere, crezând că ar fi foarte dificil să se ajungă la un consens pe 28, când America se angajează buze. „Haosul este normal. Nimeni, inclusiv Statele Unite, ar avea un obicei de funcţionare în cazul în care americanii joacă roluri de sprijin „, spune un observator francez.

Dincolo de tensiunile pe comanda se află problema spinoasă a obiectivelor de război. Temându-se inevitabil „ceaţă de război”, descrise de Clausewitz, administraţia Obama nu doreşte să se spună în franceză vă mulţumesc pentru o direcţie în care nu se teme de „paria” şi politicienii care nu împărtăşesc exact intenţia.

Nicolas Sarkozy crede că Obama pare mai mult pe necesitatea de-al împinge pe Gaddafi să plece. „Cum presedintele SUA va reacţiona în cazul cand Franţa şi Regatul Unit vor fi abordarea problemei Muammar Gaddafi?”

%d blogeri au apreciat asta: