Regele Mihai, despre Băsescu: „Cu cât sunt mai mărunte jignirile sale, cu atât el se crede mai important.” „It’s not even worth reacting to a thing like that, because it’s so small, you know. And that’s the type. The small insults from him, the bigger he thinks he is. I couldn’t care less!” the former monarch says.


Regele Mihai a declarat, într-un interviu pentru BBC, că preşedintele Traian Basescu se crede cu atât mai important cu cât jignirile sale sunt mai mărunte.


Regele Mihai I, il pune la punct pe „betivul” Basescu de la Goldenblitz

Regele Mihai a acordat un interviu pentru postul BBC înainte de a veni în România. Jurnaliştii britanici l-au întrebat pe rege ce reacţie a avut la acuzaţiile preşedintelui care a spus într-o emisiune televizată că ar fi trădat ţara atunci când a abdicat.

„Nici nu merita sa reactionezi la asa ceva. Este un lucru atat de marunt. Si asta este felul lui. Cu cat sunt mai marunte jignirile sale, cu atat se crede mai important. Prea putin imi pasa”, a spus fostul regele Mihai, aflat la acea vreme în casa sa din Elveţia.
Fostul rege al României a primit aplauze la scenă deschisă în Parlamentul României cu prilejul discursului său de marţi, primul după 1947. Ultimele luni însă nu au fost uşoare pentru Mihai de România, cu acuzaţii cum că ar fi trădat ţara în favoarea Uniunii Sovietice şi ar fi permis deportarea evreilor, relatează BBC.

Într-un interviu acordat BBC la reşedinţa sa din Aubonne, din Elveţia, nu departe de lacul Geneva, fostul suveran zâmbeşte atunci când e întrebat de criticile din ţară.

„Nici măcar nu merită să reacţionez la aşa ceva, pentru că este un lucru atât de mărunt, ştiţi bine asta. Şi acesta este genul. Cu cât sunt mai mărunte jignirile sale, cu atât el se crede mai important. Nu ar putea să îmi pese mai puţin de ceva”, spune Regele Mihai.

Din Elveţia, fostul suveran a rememorat momentul abdicării: “Era sfârşitul anului. Secretara mea m-a chemat din Bucureşti şi mi-a spus Petru Groza vrea să mă vadă cât mai repede, deoarece au vrut să vorbească despre “o problemă de familie”. Tocmai ne întorsesem din Elveţia, tocmai mă logodisem cu viitoarea mea soţie şi am crezut că vrea să vorbim despre asta. Ei bine, “problema de familie” era să mă facă să abdic. Că vremurile s-au schimbat, monarhiile nu mai contează şi alte tâmpenii de genul ăsta”. Printr-un colţ de fereastră i s-a confirmat că afară erau trupele în jurul Palatului Regal, iar Groza l-a ameninţat că vor fi executaţi o mie de susţinători ai monarhiei, dacă Regele nu abdică.

“Ce trebuia să fac în cazul ăsta”. Groza i-ar fi luat mâna Regelui şi i-ar fi sugerat că are un pistol în buzunar. Regele a semnat atunci actul de abdicare.

Mihai spune că nu are sens să răspundă nici criticilor care spun că nu ar fi făcut suficient pentru a se opune deportării evreilor.

Regele Mihai e unul dintre puţinii oameni în viaţă care pot pretinde că au luat masa cu Hitler. Nu îşi mai aduce aminte ce au mâncat , dar îşi aminteşte că Hitler a lăudat performanţa trupelor româneşti care se luptau cu armata sovietică. Nu-şi aduce aminte prea bine ce s-a discutat în acele momente, doar că Hitler se mai strâmba din când în când, mai aminteşte BBC.
–-
The former King of Romania won a standing ovation as he addressed the country’s parliament for the first time since 1947, to mark his 90th birthday. But the last few months have not been easy, with accusations flying that he betrayed Romania to the Soviet Union and allowed the deportation of the Jews.

Asked to react to recent criticism of him in his own country, King Michael of Romania laughs gruffly.

Ninety years old, and much admired in Romania, the occasional barbs which come his way bounce off a skin hardened by both the battles of history, and the bitterness of exile.

I spoke to him at his home in Aubonne, a peaceful Swiss hamlet perched above Lake Geneva, just before he travelled to Bucharest for his birthday celebrations.

In a television chat show this summer, President Traian Basescu blamed the King for „betraying the national interest” by delivering Romania into the hands of the Soviets, when he was forced to abdicate in December 1947.
„It’s not even worth reacting to a thing like that, because it’s so small, you know. And that’s the type. The small insults from him, the bigger he thinks he is. I couldn’t care less!” the former monarch says.

President Basescu, the prime minister, and several ministers stayed away from the king’s address to both houses of parliament in Bucharest on 25 October.

The aged king, his back as straight as a ramrod, sits forward in his chair to recall his abdication.

„It was the end of the year [30 December]. My secretary called up from Bucharest and said, Groza would like to see you as quick as possible… because they wanted to talk about a ‘family problem’. We had just come back from Switzerland, and my future wife and I had just got engaged, so I thought they wanted to talk about that,” he says.

Petru Groza was the communist prime minister, known as the „red bourgeois” because of his own, upper middle-class background.

„Well the family question was, to put it to me that I have to abdicate. That the times have changed, monarchies don’t count any more, and all sorts of nonsense of that sort.”

A glance out of the window confirmed that troops had taken up positions around the royal palace. Groza then threatened him, that if he did not sign the paper of abdication lying on the desk, then he would order the execution of about 1,000 pro-monarchy supporters, most of them students, who had been arrested at earlier rallies.

„What are you supposed to do in a situation like that?” he asks, rhetorically. To back up his threat, Groza even grabbed the king’s hand, and forced him to touch a pistol in his jacket pocket.

Moment of glory
He bowed to the inevitable, and signed the paper. There was an impromptu meeting of parliament the same day, and the republic was proclaimed by a handful of deputies, in a session which only lasted 45 minutes. It was the end of a Romanian monarchy which had begun just 66 years earlier, after Romania’s emergence as an independent country, and the defeat of the Ottoman Empire in the Russo-Turkish War.

King Michael was 18 at the outbreak of World War II
Another criticism of the king which occasionally surfaces, as it did in the Swiss newspaper Neue Zuercher Zeitung this summer, is that he did not do enough to stop the deportation of the Jews.

Again, the former king says there is no case to answer.

Marshal Ion Antonescu, Romania’s wartime leader, excluded the young monarch (Michael was just 18 at the outbreak of World War II) from all key decisions. Antonescu’s rule was marked by anti-Semitic atrocities, including racially discriminatory laws, deportations and pogroms.
The chief rabbi of Romania, Alexandru Shafran, kept the king and above all his mother Queen Helen informed about the next actions planned against the Jews. The queen then sought urgent meetings with Antonescu, and managed to have many anti-Jewish measures and orders rescinded. Her role in saving many thousand Jewish lives was later recognised by the Yad Vashem organisation in Israel.

„It was extraordinary, how much Antonescu respected my mother,” King Michael recalls now. „Even though he didn’t like what she was telling him, he listened to her.”

The king’s moment of glory came in August 1944, when he requested a meeting with Marshal Antonescu, and demanded his resignation.

„What – and leave the country in the hands of a child?” Antonescu retorted.

The king uttered a coded phrase, and three soldiers and a captain, listening in the next room, entered and arrested the furious marshal. A provisional government was formed, and an armistice announced – an end to hostilities with Soviet troops who were already pressing towards Romania’s borders.

Within hours, German planes bombed the royal palace. Romania joined the Allied side, became a victor in the war, and the country was spared the devastation and loss of life of a Soviet military conquest.

Antonescu was executed by the Communist authorities after the war, and Romanian nationalists today still accuse the king of responsibility for the death of their hero.

‘Bad habits’
King Michael is one of the few men alive who can claim to have had lunch with Hitler. Once with his father in Bavaria in 1937, and with his mother in Berlin in 1941.
He cannot remember what they had to eat, but does remember Hitler praising the performance of Romanian troops on the eastern front – at that time, still fighting the Soviet army.

But what was Hitler actually like? He says he doesn’t remember much of what was said – on one of the occasions, there was no translator to help him understand the German conversation.

„He would sometimes screw up his face…” says the king, grimacing for my benefit.

The festivities to honour his birthday in Bucharest include a royal gala performance at the opera, a dinner at the National Bank, and a presentation of awards.

In his first speech to parliament for 64 years, he offered a little criticism of his own.

„The time has come… to finally break with the bad habits of the past”, Michael told a packed house.

There should be an end, he said, to „demagogy, selfishness and attempts to cling to power”.

Managerul echipei CSS Giurgiu: „Chauncey Hardy a fost călcat în picioare! Au făcut roată în jurul lui inclusiv şi nişte fete şi au dat cu picioarele până i-a plesnit creierul!”


Managerul echipei de baschet CSS Giurgiu, Smărăndiţa Iliescu, a dezvăluit modul brutal în care a fost agresat baschetbalistul Chauncey Hardy.

Managerul echipei de baschet CSS Giurgiu, unde activa baschetbalistul Chauncey Hardy, a declarat că acesta a fost călcat în picioare, a avut capul făcut praf şi i-ar fi plesnit creierul.

Reprezentanţii Ambasadei SUA în România sunt la Giurgiu pentru a ridica lucrurile lui Chauncey Hardy

„Acest copil (Chauncey Hardy – n.r.) a fost călcat în picioare. După ce a primit un pumn în gură, o sticlă în cap şi a căzut, toţi cei prezenţi acolo, inclusiv şi nişte fete de la care a pornit acest scandal, au făcut roată în jurul victimei şi au dat cu picioarele. Nu avea absolut niciun traumatism pe tot corpul, doar capul i-a fost făcut praf. Spre neşansa lui, nu a plesnit nici pielea, nici osul. I-a plesnit creierul”, a declarat managerul echipei de baschet CSS Giurgiu, Smărăndiţa Iliescu, luni seară, la emisiunea Sinteza zilei, de la Antena 3.

Femeia a obţiut aceste informaţii de la elevii săi cărora le este frică să vorbească cu autorităţile.

„Informaţiile pe care vi le-am spus le am de la copii, că lucrez în învăţământ, dar aceşti copii minori nu pot relata faptele, că le e teamă”, a completat Smărăndiţa Iliescu.

Rochia purtată de prinţesa Kate Middleton la întâlnirea cu prima doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, a fost creată la o fabrică de textile din Ferentari păzită de doi maidanezi. în imediata apropiere a unei comune locuite de ţigani, unde, anul trecut, o fată de 10 ani a rămas însărcinată în urma unei relaţii sexuale cu vărul ei. Greg Muttitt: „ar trebui să verifice că oamenii care îi fac hainele câştigă un salariu decent”


Rochia a costat-o pe prinţesă echivalentul salariului pe care îl câştigă croitoresele de-aici într-o lună de zile. Adică puţin peste 200 de euro.
Acum, strada Sadului, din Ferentari, unde este localizată croitoria, a devenit loc de pelerinaj nu doar pentru jurnaliştii care vânează o portiţă deschisă pentru a vedea atelierul în care se produce celebra rochie, ci şi pentru vecini, care au devenit brusc curioşi să afle ce se întâmplă în spatele gardului de tablă. Ba chiar pun întrebări mai multe decât toată presa la un loc. “Cine a gândit modelul rochiei, domnule? A înnebunit pe toată lumea. Oare au un punct de vânzare şi la noi, sau doar exportă?”, se întreba azi una dintre femeile care locuieşte vizavi de fabrică.

Cei care au făcut croitoria celebră peste tot în lume au fost jurnaliştii de la Daily Mail, într-un reportaj publicat astăzi. Nimic rău până aici, doar că aceştia au publicat o poză cu un depozit sărăcăcios şi abandonat în care a funcţionat o fabrică de ciocolată, şi nu adevărata hală în care se lucrează.

Jurnaliştii de la Daily Mail au aflat că atelierele brandului preferat al Ducesei se află într-o suburbie a Bucureştiului. Angajatele de acolo sunt plătite cu 1,14 euro pe oră, respectiv circa 5 lei pe oră, cu mult mai puţin decât alte muncitoare din estul Europei. Realizarea rochiei de culoarea nisipului pe care a purtat-o soţia prinţului William nu a costat mai mult de 17 euro.

Româncele nu știu pentru cine cos hainele. Cele mai multe dintre ele nici nu auziseră de Kate Middleton până săptămâna trecută. Au, însă, o mulțumire: „Este foarte frumos că un lucru mic pe care îl fac aici ajunge într-o sală de bal, undeva în lume”.
Croitoresele sunt mulțumite, însă, cu banii pe care îi primesc. Una dintre ele spune că salariul de 168 de lire pe lună este mai mare decât salariul minim din România.

ferentari

ferentari

Juliana Haita, o angajată care lucrează de 15 ani pentru Rimcor Ex, nu se plânge de condiţiile în care lucrează, ba mai mult, le numeşte decente. „Aceste lucruri sunt normale pentru mine. Sunt obişnuită cu aşa ceva”, a explicat femeia. O obiecţie adusă de Haita sunt temperaturile mari din timpul verii, însă a explicat că toţi angajaţii primesc o jumătate de oră de pauză în plus în acea perioadă.

Angajatele au aflat cu această ocazie că soţia prinţului William a purtat o creaţie făcută de mâinile lor. „Mă bucur să ştiu că un lucru mic pe care eu îl fac aici, ajunge într-o sală de bal, undeva în lume”, a declarat Haita.

O altă angajată a atelierului a descris condiţiile ca fiind bune. „Este normal. M-am obişnuit”, spune ea. Însă femeia a adăugat că, vara, temperatura în atelier ajunge la 30 de grade Celsius. Atunci, angajatele au dreptul la o pauză suplimentară de jumătate de oră.

Răspunsurile rămân încă secrete, pentru că patronul fabricii este de negăsit. Probabil gândeşte un plan nou de afaceri, pentru că această pupularizare l-ar putea îmbogăţi peste noapte, dacă ar fi să ne luăm după numărul de cereri pentru această rochie. Plus că preţul ei s-a triplat la fel de brusc pe site-ul magazinelor online.

Jurnaliştii britanici nu au uitat să precizeze că fabrica se află în imediata apropiere a unei comune locuite de ţigani, unde, anul trecut, o fată de 10 ani a rămas însărcinată în urma unei relaţii sexuale cu vărul ei.

Proprietarul atelierului, Ioan Palea, a spus că a primit o inspecţie de la Ministerul Muncii, care a conchis că totul este în regulă. Însă Greg Muttitt, de la asociaţia antisărăcie War on Want, spune: „Kate Middleton susţine moda britanică – din nefericire, în detrimentul muncitorilor din străinătate”. „Dacă ea vrea cu adevărat să susţină moda britanică, ar trebui să verifice că oamenii care îi fac hainele câştigă un salariu decent”, subliniază el.

Şi Sharan Burrow, de la un sindicat important, spune că societăţile străine care cumpără din România ar trebui să se asigure că oamenii care fac produsele sunt trataţi corect.

De exemplu, pe eBay aceasta se vinde acum cu aproape 700 de euro. Asta în timp ce alţii se gândesc să reproducă modelul şi s-o vândă mai ieftin, la 34 de euro, mizând că vor face o avere datorită cererii mari.

Shopinng în pielea goală la New York. Simone şi-a şocat admiratorii după ce a pozat ea însăşi goală în timp ce făcea cumpărături.


Erica Simone este o tanara fotograf american, care a crescut în Paris, Franţa şi sa mutat la New York, la vârsta de 16 ani pentru a participa la Fashion Institute of Technology. Munca sa a fost publicat în reviste, cum ar fi National Geographic şi PHOTO franceză. Erica a câştigat premii şi diverse concursuri, inclusiv la National Geographic Magazine şi a fost intitulat „Artistul Anului” în 2005 de către Copa5, rep agenţia artistica.

Până la vârsta de 20, Simone a expus lucrarea la New York Art Festival si a fost arată în expoziţii personale şi de grup la New York, Berlin şi Paris. Pasiunea pentru fotografie a condus-o pentru a trage o serie de subiecte, dar pasiunea ei se află în jurnalism de călătorie şi de crearea de muncă de moda edgy folosind tehnici creative de iluminat.

în prezent lucrează la un proiect de arta intitulat „Nue York”, care a castigat o mentiune onorabila din Artisti Wanted.

Fotograful de origine franceză Erica Simone şi-a şocat admiratorii după ce a pozat ea însăşi goală în timp ce făcea cumpărături.

Născută în Paris, Erica a declarat că a făcut acest gest în numele artei şi că nu îi este deloc ruşine cu corpul ei.

„Este frumos să pozezi nud şi în timpul şedinţei foto am fost complimentată de nenumărate ori cu priviri pofticioase venite din partea bărbaţilor”, a declarat ea pentru Daily Mail.

Fotograful de origine franceză Erica Simone nud pune pe străzile din New York


Fotograful de origine franceză Erica Simone 25 ani şi-a şocat admiratorii după ce a pozat ea însăşi goală în timp ce făcea cumpărături.

Născută în Paris, Erica a declarat că a făcut acest gest în numele artei şi că nu îi este deloc ruşine cu corpul ei.

„Este frumos să pozezi nud şi în timpul şedinţei foto am fost complimentată de nenumărate ori cu priviri pofticioase venite din partea bărbaţilor”, a declarat ea pentru Daily Mail.
Erica la studeu

Mercenarii lui Gaddafi încercuiesc capitala Libiei. În Benghazi se trage din toate direcţiile. VIDEO


Trupele loiale preşedintelui libian Muammar Gaddafi s-ar fi adunat la marginea capitalei Tripoli şi pregătesc de o represiune de proporţii împotriva protestatarilor care cer plecarea dictatorului, spun martori ai evenimentelor citaţi de BBC.

Gaddafi a declarat pe 24 februarie într-o intervenţie la televiziunea de stat că protestele sunt organizate de al-Qaeda, iar participanţii su
Potrivit BBC, o moschee din oraşul Zawiya, situat la 60 de kilometri de Tripoli a fost ţinta focurilor de mitralieră a trupelor pro Kadhafi. În moschee se refugiaseră mai mulţi protestatari împotriva regimuluint adolescenţi aflaţi sub infuenţa drogurilor

•Surse medicale din oraş, citate de ziarul Quryna din Benghazi spun că 23 de persoane au fost ucise şi 44 rănite. „Răniţii nu pot ajunge la spitale, deoarece batalioanele de securitate şi mercenarii deschid focul din toate direcţiile”, relatează Quryna.

•Alte descinderi au avut loc în oraşul Sabratha. Un medic din acest oraş a povestit pentru The New York Times că magazinele şi instituţiile au fost închise, iar posturile de poliţie, transformate în sedii ale protestatarilor, zac acum în ruine.

•Azi, la televiziunea libiană de stat, un imam a ţinut următoarea predică: „Cei care răspândesc haosul nu vor fi iertaţi la Judecata de Apoi. Staţi departe de luptele interne. Staţi departe de orice este rău. Cine nu ascultă de liderul ţării, nu ascultă nici de Dumnezeu.

Vladimir Alexe avea dreptate mama naturala a lui Ion Iliescu era tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Radu Savu „Duşcă” unchiul lui Iliescu: „zona unde a copilărit Ion Iliescu era locuită de foarte mulţi ţigani. “Străzii Ion Heliade Rădulescu, pe care stăteam noi, i se spunea «strada căldărarilor».”


Dacă ajungi în Olteniţa şi întrebi de Radu Savu, toată lumea va ridica din umeri. Numele nu spune nimănui nimic. Însă când ai pronunţat cuvântul “Duşcă”, poreclă pe care a căpătat-o în tinereţe, situaţia se schimbă. Localnicii te îndrumă imediat spre casa faimosului unchi al lui Ion Iliescu. Bătrânelul locuieşte acum într-un imobil modest de pe strada Alexandru Iliescu (n.r. – strada a fost denumită aşa după numele tatălui fostului preşedin

te al României). Îi place să stea la taclale şi abia aşteaptă să-l provoci la vorbă.

“Eu cu tatăl lui Ion eram veri. Deci lui îi vin un fel de unchi”, îşi începe bătrânelul povestirea. “Eu şi Ion suntem apropiaţi de vârstă, diferenţa dintre noi e de 7 ani. Am crescut împreună şi am avut parte de o copilărie fericită. Îmi amintesc şi acum cu mare plăcere de petrecerile pe care le dădeam pe stradă. Ion cânta cu vocea melodii populare, iar lăutarii din zonă, cu care era bun prieten, îl acompaniau cu acordeoanele. Cânta cot la cot cu ei, ce să mai… Era mare veselie şi ne strângeam cu toţii să-l ascultăm”, ne-a povestit Radu Savu. Potrivit acestuia, pe vremuri, zona unde a copilărit Ion Iliescu era locuită de foarte mulţi ţigani. “Străzii Ion Heliade Rădulescu, pe care stăteam noi, i se spunea «strada lăutarilor», pentru că cei mai mulţi din cei care stăteau aici cu asta se ocupau. În apropiere era «strada căldărarilor». Cu toate acestea, să ştiţi că era un cartier liniştit, fără scandaluri”, ne-a mai mărturisit bătrânelul. sursa Libertatea ro

Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:

Vladimir Alexe:
„”Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgaroaica, despre care oltenitenii spun ca ar fi fost tiganca caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul Ionel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada I. H. Radulescu nr. 8, strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo In prezent, pe locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje (vezi imaginea de mai sus). Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil. Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca! f!iecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara.”

Se pare ca lucrurile sunt insa ceva mai complicate, la acest capitol caci, iata ce citim in Lumea libera – in ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu:

„Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (…) s-a casatorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama a lui Ilici.

Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.

Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.

Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).
Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit in cosciug sigilat din Orientul Mijlociu.

In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan – veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar celalalt director adjunct la IRSOP

Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:

Ana Pauker si Regele Mihai 1946
„Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.

De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.

In 1990, Marita Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociatia luptatorilor antifascisti din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.

Intr-o scrisoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:

“Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic.”

Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mama, ci… de propriu-i tata. In 1931, Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu dadea deloc bine – mai ales dupa ’89 si Caderea Comunismului – ca sa apara in biografia primului presedinte al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.

Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.

Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.

Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatii din familia lui Ion Iliescu.

In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui Ceausescu, tocmai datorita dosarului beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie ’89 si Caderea Comunismului.

Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.

Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.

In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935, Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea un fiu, Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotului, Maria Ivanus s-a recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorului 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea – dand drumul la gaz – deoarece era terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen. Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut !in! instanta ca sotii se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte pe Corneliu Turianu, judecator Nicolae Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.

Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:

· Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.

· Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si ianuarie 1932, dupa care acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase aceasta.

· Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia, unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.

· In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu – Marita Iliescu – sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirma in interviu ca „incepuse sa simpatizeze cu comunismul”. Observam ca, de fapt, aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru a-i sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut, intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele „Iliescu” erau „veri”.

Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu, cel putin, pana in 1989.
Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.

BUNICUL (dupa tata)

– Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)

– S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).

– Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.

– S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.

– Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.

– Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru – tatal lui Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).

– Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.

– Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:

„Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc.

Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita.”

EXCLUSIV – Frumoasa Aisha Gaddafi fiica liderului libian are cont pe facebook


Aisha Gaddafi fiica liderului libian a făcut parte din echipa de avocaţi care l-a apărat fostul preşedinte irakian Saddam Hussein.

WikiLeaks dezvăluie că Ayesha ar avea interese într-o clinică privată din Tripoli, una dintre cele două facilităţi care oferă asistenţă medicală de calitate, dar şi în sectorul energiei şi al construcţiilor. Lionel Richie a venit în urmă cu câţiva ani la Tripoli pentru a cânta la ziua de naştere. Ayesha a fost desemnată de tatăl său să urmărească activităţile fraţilor săi – Sa’adi, Hannibal şi Saif al-Arab.

Nascuta in 1976 Tripoli

Urmând modelul tatălui ei, fiica liderului libian, Aisha Gaddafi, a apărut, aseară, la televiziunea de stat. Ea a dezminţit informaţia difuzată de postul Al Jazeera, potrivit căreia ar fi fugit din Libia cu un avion spre destinaţia Malta. În acelaşi timp, Organizaţia Naţiunilor Unite a revocat funcţia de ambasadoare a bunăvoinţei deţinută de fiica lui Muammar Gaddafi.
ONU a revocat-o din funcţia de ambasador pe fiica lui Muammar Gaddafi
Fiica lui Muammar Gaddafi, Aisha, a fost revocată din funcţia de ambasador al bunăvoinţei la Organizaţia Naţiunilor Unite.
Decizia, anunţată de un purtător de cuvânt al ONU, vine pe fondul evenimentelor tragice din Libia. Aisha Gaddafi, in varsta de 35 de ani, a fost numita ambasadoare a bunavointei a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, pentru a vorbi despre violenta impotriva femeilor si despre SIDA in Libia. Aisha Gaddafi este jurist de profesie.

Potrivit presei internaţionale, fiica liderului libian a facut parte din echipa responsabilă cu apărarea lui Saddam Hussein, după înlăturarea acestuia de la putere.
Singura fiica a lui Gaddafi Aisha este cea care mediază disputele de familie şi conduce organizaţii neguvernamentale. Se ştie că are interese financiare într-o clinică privată din Tripoli, una din cele două instituţii care suplinesc sistemul public de sănătate care nu prezintă încredere.

Lionel Richie a zburat deseori în Libia, cu mulţi în urmă, pentru a cânta la ziua ei de naştere.
Supranumită „Claudia Schiffer a Africii de Nord“, Aisha (33 de ani) este singura fată dintre cei opt copii ai liderului libian, Muammar Gaddafi, dar este cea mai prezentă figură a familiei în mass-media, bineînţeles după tatăl ei.

„Suntem o familie foarte apropiată, şi, deşi tatăl meu este foarte ocupat, insist să ne adunăm toţi zilnic. Băieţilor mei le place să stea în cortul lui şi să bea lapte de cămilă”, a povestit pentru „Sunday Telegraph” Aisha, încercând să umanizeze imaginea tatălui ei.

Anul trecut a fost numită Ambasador al Bunăvoinţei din partea Programului ONU pentru Dezvoltare pentru promovarea drepturilor femeilor şi implicarea în prevenirea violenţelor domestice şi a crimelor de onoare în Libia. Precum tatăl ei, ea a sprijinit Armata Republicană Irlandeză. În 2004, Aisha, de profesie avocat, s-a alăturat echipei care l-a apărat pe fostul lider irakian, Saddam Hussein.

„Am simţit că e de datoria mea să apăr un om acuzat pe nedrept”, îşi motivează decizia cea care nu-i poate ierta pe fostul premier britanic Margaret Thatcher şi pe ex-preşedintele SUA Ronald Reagan pentru noaptea din 1986 când avioanele americane au bombardat Tripoli.

Întrebată dacă Libia ar putea deveni o democraţie în stil occidental, Aisha a răspuns: „La care democraţie occidentală vă referiţi? La cele care se presupune că sunt democratice, dar au închisori secrete precum cea de la Guantanamo?”

%d blogeri au apreciat asta: