Nu purta niciodată încălțări. Tălpile goale și mici se potriveau perfect pe fiecare pas ce se cerea potrivit pe podeaua rece. Îi plăcea încăperea aceea. Era monstruoasă. Se potrivea cu gândurile ei. E atât de revigorant să ai unde ascunde gânduri noduroase, când toată lumea nu vede decât un chip frumos, cu trăsături săltate și privire întoarsă.
Zâmbi când văzu mâinile atârnate din colțul drept al încăperii. Colțurile plafonului se împreunaseră nefericit în acel ungher avorton. Estetica chenarului era cu totul cufundată în eșec în unghiul întunecat și fata își închipui că, ajungând acolo, constructorii ocoliseră speriați zona în care degetele se răsfirau haotic culegând disperarea rămașilor din încăpere. Se ridică pe vârfuri încercând să le atingă, dar nu reuși. Târî un scaun până în dreptul lor și încercă din nou să le atingă. Erau calde. Sângele parcă trecea prin ele, căci le simțea vibrând. Uite, mișcă. Sprâncenele nu se ridicară de mirare, ci de zâmbet. O bucurie tainică, neștiută. Când va mai fi închisă aici, va atinge mereu degetele acelea.
Dă-i omului puterea să deschidă uși. Dă-i chei, dă-i drumuri, dă-i lumină. Spune-i să se ferească, să privească în sus și să zâmbească. Va lua cheile și le va isprăvi nefericit în mai multe lacăte decât i-ar cere pofta de întemnițare. Omul e un nesătul. Suferă de sindromul apusului. Dar nu de soare, ci de el.
Autor Clara Marinescu
Clara Marinescu a scris o carte, „Vigilante” împreună cu Felix Cuceanu, sunteți invitați la lansarea acesteia în cadrul Târgului de Carte Bookfest – București, sâmbătă, 1 iunie 2024, ora 14. Vezi aici Linkul
f-zoom magazine 